Thursday, March 19, 2009

Austria de aici din Romania

In perioada 23-27 Februarie am fost in muntii Retezat, cu tabara de baza la cabana Gentiana.
Cum anul acesta nu am mai ajuns in Austria la ski am fost foarte placut surprins sa gasesc peisajele din Austria la noi in tara. Vara am fost de mai multe ori in Retezat insa iarna era o premiera pentru mine. Trebuie spus ca am lasat masina in satul Nucsoara si apoi am mers aproape o zi pana la Gentiana, cu un rucsac asa greu incat nu puteam sa il pun singur in spate, tb. spus ca aveam rachetele in picioare iar snowboardul cocotat pe rucsac. Eforturile din ziua de urcare aveau sa se simta apoi in zilele urmatoare. Sus la cabana singurul lucru care se gaseste este ceaiul, in rest nimic !

Mai jos sunt pozele din prima zi adevarata de tura, in care am urcat pana pe varful Peleaga. Trebuie spus ca am avut parte de o vreme superba pe parcursul sederii noastre, doar in ultima zi a fost ceatza si putin viscol.



La Bordul Tomii:





Urme la urcare vs. urme la coborare, ca in viatza :D





Pe varful Peleaga, cu piramida vf. Retezat in background






Peleaga este vf. din dreapta:


Coltii Pelegii:



Peisaj alpin de pe varf, departe in stanga este Parangul.






Am sapat un profil pentru a testa rezistenta stratului de zapada. Sarind cu schiurile peste profil, acesta rezista. Verdictul risc de avalansa 2 ! Zapada perfecta ! In plus sonda am infipt-o cu totul in zapada fara sa dau de pamant ! Adica erau lejer 3 metrii de zapada !




La vale ! ;)









va urma...

Wednesday, March 18, 2009

Armata rosie ataca muntele alb

Weekendul care a trecut, cel mai alb din sezonul acesta, a fost un weekend petrecut impreuna cu colegii de la scoala de ski Ana. Vineri a fost mare bal mascat si party, distractie mare, muzica, dans, bautura.

Sambata ne-am apucat de treaba: de trasat curbe si liniutze prin omatul mare, proaspat cazut. Desi am inceput mai tarziu, din cauza noptii "scurte" dinainte, am terminat totul apoteotic: o coborare pe Lamba, prin zapada neatinsa, in grup de 12 shiori si boarderi. A fost zapada suficienta sa ajungem pana la Timisul de Jos pe placi. Super funny !

Duminica a urmat partea a doua: o coborare pe valea Seaca a Postavarului, pana la Cabana Cheia, din apropierea Cheilor Rasnoavei.

Jos se face apelul: ala eu !, ala eu ! in total aveam sa fim 25 de monitori care am pornit sa tavalim valea :D






Intrarea in traseu, cu un scurt mars pe creasta, pana la "deep powder area"










no comment... ;)







Acolo jos este valea pe care am coborat:



Moment de regrupare: o jumatate asteapta cealalta jumatate...



Vasi show:



Zona cu Portile de piatra ale Postavarului, multe obstacole si zapada mica:



Saritoare de la final, alunecoasa, periculoasa:



Mission completed !






Si alta data, si alta data... party la cab. Cheia.



Monday, March 16, 2009

Powder de Baiului

22 februarie, o zi planificata pt. free ride in Baiului. Suntem o trupa de 5 plus un caine si purcedem spre vf. Urechea.

Bubulu skior pana in dintzi, sau luptandu-se cu pieile de foca:



muchia Urechea in ceatza:

placi de vant foarte spectaculoase pe o fatza de sub vf. Cazacul:


Vedere spre muchia Urechea pe unde aveam de altfel sa si coboram de doua ori in acea zi:



Dovada a vanturilor puternice din Baiul:



Vrem sa coboram in mic valcel spre valea Prahovei: testul de rezistentza al zapezii este nemilos ! Zapada cedeaza foarte usor cand incercam sa sarim cu schiurile pe zona de test sapata de catre noi: este echivalentul unui risc 3-4 de avalansa. Deci nici gand sa schiem pe acolo:



In plus ceatza se amesteca si ea in joc:



Elegantza schiului telemark:



Eu desenandu-mi linia, in cea mai faina coborare din an pana la acea data:



Draw your line !



Frumuseti inghetzate:









Am coborat deci pe o fatza de sub urechea apoi prin padure spre o vale de unde am luat-o vreo 45min. la pas spre gondola pentru inca o tura, doar nu era sa ramanem intr-o Ureche ! :)))
Pentru mine a fost destul de obositor sa inot in powderul mare cu placa in spate pe portiunile de urcare sau traverseu, totzi ceilalti fiind pe skiuri, dar zapada intalnita a rasplatit din plin orice efort facut.

Genunea

Sinaia, 21 feb. zi care a devenit de trista amintire in comunitatea sporturilor albe dupa tragicul eveniment al boarderului mort in avalansa, exact langa drumul de vara...

Ajungem in jur de ora 15 la cota 1400 unde dam de incalzire doua coborari de la 2000, prin zapada dificila, crusta, denivelari inghetate alternate cu zone de powder. A doua coborare o facem exact pe urma primeia, cel mai in dreapta posibil, trecand pe la stana (habar n-am cum se numeste pe acolo), doar ca din cauza cetii foarte dese cu greu ne ghidam.

In sfarsit soseste clipa coborarii, pe un traseu bine stiut de Bubulu, o luam f. in stanga de la 2000, cica ii spune "pe Genune", este powder de cel putin juma de metru, coboram fiecare pe rand, si ne bucuram la maxim. Apoi Bubulu stie o trecere bine ascunsa printre copacei si stanci si ajungem la "defrisetura": aici powderul este pana la brau, panta abrupta dar suficient de larga, maximum speed la vale, era clar cea mai faina coborare pe care o facusem tot sezonul ! Apoi dam in drumul spre Poiana Stanii, acoperit de un strat consistent de zapada, schiem pana la usa masinii pe care o parcasem mai la deal, special pt. naveta.










Tuesday, March 10, 2009

Postavaru Night

Samabata seara a avut loc a treia editie a vertical ascent in Postavarul, etapa din campionatul national de ski de tura. Eu am pus pt. a doua oara in viata skiurile in picioare si am purces la deal impreuna cu ceilalti 100 si ceva de concurenti. Exceptand prima parte unde nu a fost zapada si am urcat in clapari pe iarba, cursa a fost foarte agreabila, am urcat la lumina lunii pana sus la statia cabinei. Seara a continuat cu un party la cab. Postavarul si apoi o coborare pe skiuri la miezul noptii, la lumina dulce a lunii.













Duminica vremea nefavorabila ne-a dejucat alte planuri, asa ca am fost din nou in Postavarul si am repetat traseul pe skiurile de tura, de data asta zapada ajungea pana jos pe Bradul. Ceata a fost insa foarte deasa, incat am renuntat sa mai cobor pe Sulinar, pe care de altfel nici nu il nimeream in conditiile de vreme date.
Concluzia este ca pe zapada skiurile de tura sunt cel mai rapid mijloc de deplasare, probabil ca o sa imi achizitionez si eu un echipament complet.