Vf. Ciucas - valea Tigailor

Toata iarna am pandit cand se va strange suficienta zapada in Ciucas pentru a face cateva coborari inedite cu snowboardul. Acum doua saptamani din biroul meu se zarea Ciucasul mai incarcat de zapada ca in alte dati. Am pornit pe culmea Bratocea pentru a incerca niste valcele in zona. Din pacate firul ierbii era mai mare decat bruma de zapada. Am continuat pana pe varf unde cele doua-trei fire care coborau in valea Tigailor erau cat de cat inzapezite, in rest era mai multa iarba decat zapada. Parca eram la mijolc de Aprilie si nu la mijloc de Martie. Erau multe grade peste zero, am urcat doar intr-un windstopper subtire, iar zapada era foarte grea.
Pe firul vaii Tigailor era atat de moale incat ma scufundam cu totul in zapada in portiunile mai plate. Si era aproape imposibil sa ies din zapada de peste 1 metru si sa ma sui din nou pe placa. Astfel ca o coborare care ne lua de obicei 40min. de data asta ne-a luat 1h si 30min.
La sfarsit ramane satisfactia coborarii de pe varful Ciucas pe snowboard pentru al 7-lea sezon consecutiv, o tura devenita traditionala, dar de fiecare data o experienta diferita.

Patagonia - articol

Cum sunt la jumatatea postarilor despre Patagonia vreau sa va dau linkul(celor care nu l-au citit inca) catre articolul pe care l-am scris pe Hotnews in care dau mai multe detalii si poze despre locurile vizitate in Argentina si Chile.

http://life.hotnews.ro/stiri-natural-8395153-fotogalerie-patagonia-orase-aspect-elvetian-vant-nemilos-gheata-turnuri-piatra-pinguini.htm

In curand va urma si un articol despre Tara de Foc.

Clincea

O tura din 5 Martie. Cum dimineata a fost ocupata cu alte lucruri, am plecat din Brasov dupa pranz pentru a profita de o zi superba. Urcarea din Bran a fost anevoioasa din cauza zapezii mari. In golul alpin insa stratul era mult mai mic, ba chiar o buna parte din muchie era inierbata din cauza vanturilor care au maturat zapada. Planul era de a cobor cu snowboardul pe unul din hornurile de pe Clincea si a repeta o coborare de acu vreo 3 ierni. Profilul facut in zapada a aratat peste jumatate de metru de strat betonat de catre vanturi. Insa mai jos se vedeau pietre si iarba pe horn, portiuni de descatarat din cauza stratului discontinuu. Ora tarzie, si hornul fara zapada mult dorita a facut sa cobor pe unde am urcat, prin stratul firav de zapada crustata de pe muchie. Trebuie mentionat ca era ziua cu operatiunea "lansarea rucsacului" elicopterul care zbarnaia pe sus nu venise sa ma filmeze la coborare :)))) ci aveam sa aflu ca era in cautarea unor turisti rataciti.
Dupa o coborare la lumina frontalei pana in Bran am mers in Poiana Brasov de unde am urcat spre miezul noptii pana la cab. Postavarul unde se aflau participantii la Postavarul Night.

Crai, Cioranguta

Sambata trecuta pe o ceatza sa o tai cu cutitul, pe o vreme destul de calda si ploioasa am plecat sa facem o tura in Crai. Nici urma de zapada de la Plaiul Foii pana pe Brul de Mijloc de unde inaintarea a devenit brusc anevoioasa, iar orientarea o mare problema din cauza zapezii care acoperea orice urma de poteca.

Date fiind conditiile meteo am hotarat sa dam o fuga pana pe firul vaii Ciorangutza care vara este blocata de o saritoare (8 metrii) surplombanta la intrare (ce se poate evita printr-o catarare-descatarare/rapel prin dreapta). Acum zapada acoperea total acest prag si se putea patrunde in vale fara nici o problema. Doar ca valea prezenta urmele foarte proaspete ale unei avalanse de topire care a maturat tot firul vaii si s-a oprit vreo 200m mai jos de iesirea din vale. Rezultat al caldurilor foarte mari din timpul sapatamanii.

Noi am urcat putin pe firul vaii pana cand canionul se deschide intr-o zona cu jnepenis. Dupa ca am orbecait putin pe acolo am decis retragerea la Plaiul Foii pe traseul pe care am urcat (via Poiana Cotofenei).

Photos made by Pufi. Thanks.

Patagonia - Los Alerces

Los Alerces este un parc national situat in nordul Patagoniei, la 50km de Esquel si cateva ore mai la sud de Bariloche."Alerce" este un copac inrudit cu sequoia si a carui varsta poate trece de 3000 de ani.Cu toate ca parcul este intins sunt foarte putine poteci turistice si acestea foarte scurte: plimbari de o ora - doua.
In rest este padure impenetrabila si varfuri de care nu te poti apropia.
Impreuna cu Radu am incercat sa urcam un astfel de varf si am tot urmat potecute firave prin padure care aveam sentimentul ca sunt facute de mistreti. La un moment dat am ajuns intr-un loc care parea a fi culcusul lor, unde vegetatia de bambusi si alte plante dimprejur era tavalita bine la pamant. Cum caldura insuportabila si taunii agresivi ne macinasera fortele si nervii am decis ca este cazul sa coboram si sa ne intoarcem spre campingul atat de inspirat asezat pe malul unui rau stajuit de "arrayanes".
Abia a doua zi privind tabele cu animalele din parc am vazut ca acolo nu sunt mistreti cu tot felul de animale de care nu mai auzisem. Cel mai impunator animal din zona este puma, dar in tot sejurul in Patagonia nu am apucat sa dam de vreo urma de-a lui.

Lacurile si peisajele din parc sunt superbe, din pacate nu am apucat sa stam mai mult acolo, am trecut in fuga in drumul nostru spre marele sud, doar doua zile sunt total insuficiente pentru a cunoaste parcul national Los Alerces.

Extraterestrii sunt printre noi !

Sambata trecuta am fost rapit de martieni, undeva prin Piatra Craiului.

Pentru curiosi martienii au chiar si site web.

Patagonia - Guanaco

Cu silueta lor zvelta si miscarile lor elegante Guanaco sunt stapanii stepei.
Guanaco sunt o combinatie de lama, camila si capra. Picioarele lungi le permit sa sara gardul dintr-un singur gest, iar gatul lor lung le permite sa te priveasca de sus, de la aproape 2 metri inaltime. Au ochii mari si privirea deosebit de expresiva. In zona parcului national Torres del Paine traiesc in mare numar, probabil cu miile, in grupuri de cate 10-20.

Patagonia - Perito Moreno, ghetarul care "vorbeste"

Argentina are doua mari minuni naturale pe teritoriul sau. Prima este Cascada Iguazu la granita cu Brazilia iar a doua este Ghetarul Perito Moreno.
In sudul Patagoniei am avut ocazia sa vizitez acest ghetar despre care se spune ca este sigurul ghetar care creste, in timp ce peste tot in lume ghetarii se retrag intr-un ritm alarmant. Cu o infrastructura turistica extraordinar de bine pusa la punct zilnic la Perito Moreno ajung mii de turisti, majoritatea straini, care platesc un bilet de 20 euro pentru o intrare.

"Turistii pot lua vaporasul care se apropie pana la o distanta sigura (cam 200 m) de ghetar pentru a-i admira aripa sudica de la nivelul lacului Argentinos. Perito Moreno are o inaltime de 60 m deasupra apei, o latime de 5 km si o lungime de 30 km.
Spectacolul oferit de ghetar este impresionant: la intervale de timp bucati de gheata se prabusesc cu zgomot in lac. Cele mai mari sunt de dimensiunea unui bloc de locuinte. Intai se aude o paraitura puternica, apoi bucata de gheata se inclina si cade in lac ridicand trombe de apa. Bucatile astfel desprinse incep sa pluteasca in deriva pe lac sub forma de aisberguri. Cu cat gheata este mai albastra, cu atat este mai veche si mai compactata si va pluti mai mult timp in deriva pana se va topi. Localnicii profita de aceasta gheata si organizeaza excursii scumpe care se incheie pe ghetar unde ghidul sparge cateva cuburi si le pun in paharele de whisky cu care ii serveste pe turisti.
Spectacolul oferit de ghetar parca este decupat din Geneza biblica si poate fi comparat cu eruptia unui vulcan. Dupa un zgomot puternic apare din lac, la cativa metri in fata frontului ghetarului un bloc enorm, albastru de gheata care dupa ce se ridica pana la 15 m se inclina si incepe sa pluteasca in deriva. Zona frontala a ghetarului care ajunge la cativa metrii de malul lacului a fost amenajata pentru vizitatori cu un sistem de pasarele lung de cativa kilometrii, etajat pe vreo patru nivele, pentru a oferi unghiuri cat mai spectaculoase pentru fotografii."

Patagonia - Bariloche, Elvetia de la capatul pamantului

La trei ore de zbor de Buenos Aires - in nordul Patagoniei - sa afla un oras cu puternic aer european: Bariloche, supranumit si "mica Elvetie argentiniana".

Bariloche este asezat in forma de amfiteatru pe malul lacului Nahuel Huapi. In vecinatatea orasului se afla cea mai importatanta statiune de schi din America de Sud, iar vara, escalada si ciclismul montan sunt distractii normale in acesti munti stancosi. In statiune e plin de case de vacanta din lemn, unele adevarate palate, nefiind cu nimic mai prejos decat cele din Tirol de exemplu. Exista chiar si un sat elvetian unde se poate manca fondue, dar si alte specialitati culinare elvetiene sau inghetata la "pahar" de 500g!

Cand am ajuns in oras socul era in floare iar ciresele atarnau rosii si imbietoare pe marginea soselei. In cele patru zile am reusit sa facem un mountainbike in jurul peninsulei care gazduieste celebrului hotel Llao-Llao, sa urcam intr-o superba zona de catarate langa Lacul Frey in Cerro Catedral, sa admiram panorama de pe Cerro Campanaro si apoi sa urcam pe Pico de Turistas.