Showing posts with label Switzerland. Show all posts
Showing posts with label Switzerland. Show all posts

Wednesday, September 30, 2009

Smoke on the water: Oeschinen lake

Deep Purple au compus celebra lor piesa fiind inspirati de ceatza vazuta pe unul din lacurile Elvetiei pe cand se aflau la Montreux.
Ajuns la superbul lac Oeschinen, in locul varfurilor care se ridicau la 2000m deasupra lacului am fost intampinat de o ceatza densa. Era mai mult un lac al misterelor care m-a prins in vraja lui. M-am desprins doar doua ore mai tarziu, cand noaptea se apropia iar ceatza s-a mai ridicat putin, atat cat sa deslusesc ceva din maretia muntilor care tineau lacul in causul palmelor lor de piatra si pini.










Elvetia: fetele naturii

Tot in zona Kandersteg, poze facute inainte si dupa via ferrata de duminica, cu numeroase posibilitati de treking in zona, o mare varietate de instantanee intr-o zona restransa. Ceatza a impiedicat vederea varfurilor mai inalte din zona, unele depasind 3600m. Din cand in cand, printr-o spartura in nori, mai aparea pe cer cate un petec dintr-un ghetzar.



Campingul in care am inoptat, situat la baza telegondolei. Deschis tot anul.













Tuesday, September 29, 2009

In perete, stand la coada

Weekendul care tocmai a trecut, m-am suit in masina si dupa aproape 500km si aproape 5 ore la volan, iata-ma din nou in Elvetia, pe langa Interlaken, Jungfrau-Aletsch fiind singura zona montana in patrimoniul Unesco din Elvetia.

Mi-am petrecut weekendul in Kandersteg, Berner Oberland, unde in prima parte a zilei de duminica am urcat via ferrata Allmenalp: 550m denivelare din care 370 in perete pe cabluri, gradul 4 din 5 ca dificultate. Aglomeratie din perete se vede din poze, pe anumite portiuni am stat la coada ca cei mai din fatza sa avanseze, avand ocazia sa fraternizez cu localnicii, agatati in ham la cateva sute de metrii pe perete. Am intersectat chiar si unii care renuntasera si coborau, pe parcurs neexistand nici o optiune de retragere. Aglomeratia imi reamintea de coada la care am stat in canion cu o luna in urma in Franta, unde la fiecare din cele doua posibilitati de continuare ale unui canion era cate un grup de peste 10 persoane. Iar noi eram 13 atunci. Sau tot in Frantza, la un ForrestAdventure, din cauza cozii am inceput de la mijlocul parcursului si am terminat cu prima parte...
Ma intreb cat timp o sa ia pana o sa stau la coada sa cobor cu mountainbikeul de pe munte la vale... La Cota cred ca deja se fac cozi pt. traseul downhill. Deh, sporturile "noi" care devin de masa si nevoia de a cauta noi terenuri de aventura...

Mai jos peretele pe care se afla via-ferrata, traseul urca de o parte si de alta a cascadei:



O telecabina de max. 6 persoane aducea turistii jos.




Prima parte a traseului unde stanca era "lustruita". Papucii lejeri pe care ii aveam alunecau la greu iar manusile de via ferata nu aveau aderentza, asa ca le-am scos cu prima ocazie, iar apoi am inaintat cu rapiditate, in 2h 15 min. reusind sa ies din perete, cu tot cu statul la coada...



Un zoom-out cu portiunea de mai sus:




Cascada se traverseaza pe un pod nepalez, iar ma sus pe inca unul:



O scara "rasucita", compusa din 3 segmente:




Unul din putinele locuri unde traseul mi-a permis sa imi scot D90-ul si sa fac poze in perete. Pacat ca sapuniera mea digitala e murit, aici ar fi fost mult mai simplu de utilizat...





Pe ansamblu traseul m-a cam dezamagit fiind destul de monoton, mult mai putin spectaculos sau ludic comparat cu ferratele din Frantza sau din Dolomiti. In schimb senzatiile sunt garantate, inaltimea este mare, esti tot timpul deasupa vidului, iar sistemul asta helveto-austriac cu cuie mi se pare deosebit de periculos, daca aluneci risti sa sfarsesti ca pe vremea lui Vlad Tepes, infipt intr-un piron :( In plus sunt foarte alunecoase, bocancii cu talpa aderenta sunt foarte recomandati.

Friday, August 14, 2009

Elvetia, Rigi

In a doua zi a sejurului la Lucerna ploaia a facut legea, cu greu am gasit o fereasta dupamiaza cat sa urcam pe Rigi, la 1799m, o excursie similara cu urcarea din Poiana Brasov pana pe Postavarul.
Sus vremea s-a dezlantuit cu salbaticie, vant puternic, ploaie cu galeata si ceatza, ne-au facut sa o luam la vale cate de repede am putut. In departare muntii erau acoperiti cu zapada proaspata.









Thursday, August 6, 2009

Lucerna, in inima Elvetiei

Weekendul trecut am dat o fuga in Elvetia, unde se afla unii dintre muntii cei mai apropiati pornind de la Frankfurt.
Planul initial era sa urcam ceva munti dincolo de Lucerna, dar unele probleme avute cu masina inchiriata ne-au cam intarziat plecarea. Pacat caci ziua a fost cu adevarat superba.
Totusi la oficiul de turism din Lucerna am avut norocul sa dam peste o lucratoare pe cat de amabila pe atat de competenta, a stat cel putin 20 de minute sa ne explice diversele ture ce le mai puteam face la ora aceea, ne-a gasit cazare si ne-a dat prognoza exacta pe ziua urmatoare (ploaie de la ora 12...)
Tot de la ea am aflat ca era 1 August, ziua nationala a Elvetiei si toata lumea urca pe munti sa sarbatoreasca. Conform sfaturilor primite am urcat cu trenuletul si telecabina pe Stanshorn si am admirat sarbatoare dintr-un loc de unde vedeam zece lacuri si foarte multe localitati. Artificiile si multimea de focuri aprinse in munti, unele in forma steagului Elvetiei, au fost de neuitat.














Sa mai spun ca am ajuns pentru a doua oara la Lucerna, dupa cativa ani buni, si peisajul l-am gasit chiar mai frumos decat il stiam, cu nimic mai prejos comparat cu cel de la Zermat sau Grindelwald.