Ciucas, povestea celor doua valcele

Iata ca a sosit momentul de a dezapezi blogul si de a relua postarile. ;)

In urma cu o saptamana profitand de vremea excelenta am pornit la un schi de tura in Ciucas. Din pasul Bratocea ne-am croit carare spre varful cu acelasi nume.
 Pe la jumatatea drumului Liviu ne-a propus sa coboram spre nord-vest pe o fatza care se transforma rapid intr-un valcel. Cu o saptamana in urma un vechi montaniard i-a aratat lui Liviu o coborare superba pornind dintr-un loc de unde cel mult se putea ghici o posibila coborare. Pe GPS-ul meu era marcata jos in vale posibila iesire de pe valcelul ce se desena printre brazi. Era in 2010 cand exploram posibilitatile de freeride in Ciucas, doar ca zapada nu a fost la intalnire pana in iarna aceasta. Din locul de plecare se vedeau doua valcele pornind din acelasi loc despartite de o muchie pe jumatate impadurita. Am hotatat se facem doua coborari, una pe fiecare valcel. Pentru prima tura decidem sa mergem pe traseul facut de Liviu cu o saptamana in urma. Dupa 200m diferenta de nivel coborate intr-o zapada exceptionala si in zone unde padurea era rara, cu superbe luminisuri ajungem la un drum de cota. Este chiar si un vechi marcaj turistic, desi pe harti nu se regaseste(eu am dat intamplator de el acum 2 ani in zona Babarunca). Ajungem rapid in imensa poiana Zanoaga, de unde pe poteci nemarcate ajungem inapoi la releul din Bratocea. Urcam cu usurinta pana la locul de start unde facem o scurta dezbatere incotro sa coboram.

Daca valcelul din stanga pe care am coborat la prima tura pare sa continue inca mult si bine pana in vale, cel din dreapta dupa o portiune foarte imbietoare se continua la 90 de grade cu o ruptura de panta impresionanta si apoi urmeaza sa se reuneasca cu valcelul din stanga mult mai jos. Exista o singura solutie pentru a afla: o luam prin dreapta. Aproape 300m denivelare intr-o zapada de vis. Se ingusteaza semnificativ valcelul, dam de cateva praguri si ajungem la o mare ruptura de panta. Eu vad doar varful brazilor din locul de unde ma aflu. Liviu mai traverseaza 5 metri si la cateva secunde vine o avalasa de deasupra lui, o curgere de primavara de pe peretii de deasupra, foarte mica cantitativ, dar cine stie ce este mai sus. Zona este in plin vest si soarele aproape de asfintit: zapada era foarte moale in acel loc. Liviu este la adapost sub o stanca dar e clar ca nu exista o continuare in jos, un perete de cateva zeci de metri ne blocheaza drumul. Punem focile si o luam la deal pe unde am coborat, reusim sa ne ratacim unii de altii, baietii luand-o undeva la dreapta prin padure in traversare. Eu urc ceva mai mult pana la o marea poiana de unde ajung in muchie si de acolo in valcelul din stanga. Schiez spre firul vaii pana in locul unde am coborat la prima tura si de unde am intrat in traverseu. Am vorbit cu baietii la telefon si erau ceva mai jos pe firul valcelului. Pornesc la vale, firul are vreo 10m latime, nici un obstacol, zapada perfecta, inclinare moderata. Epic! Ajung repede la baieti si apoi coborarea devine mai anevoioasa din cauza vegetatiei, o luam pe partea stanga printre copaci. Mai jos devine aproape plat si revenim in firul vaii. Dupa 550m diferenta de nivel suntem la iesire, punctul pe care il aveam pe GPS. De acolo mai avem vreo 7-8km pe drum forestier pana in Babarunca, in usoara coborare. Prietenii snowboarderi care au renuntat la a doua tura ne asteptau acolo cu masina. Asa se incheie o zi plina in care am descoperit noi trasee in Ciucas. Cu siguranta vom reveni in aceste locuri.

Bike: cab. Ciucas - pasul Boncuta

A doua zi dupa tura in Fagaras pe Cataveiul, pe 13/11/11 am fost cu bicicleta in Ciucas. Am pornit pe noul drum din valea Berii spre cabana Ciucas: 5km cu vreo 5-600m denivelare pozitiva. Cam o ora de drum din care push-bike 15-20min. De la cabana am continuat pe traseul marcat pana in pasul Boncuta. Sunt 10km de single-trail, 95% ciclabil. Erau portiuni cu un strat fin de zapada inghetata si multe portiuni in care drumul disparea cu totul sub marea de frunze. Am facut 1h 30min de la cabana pana in pasul Boncuta. De acolo urmeaza lungul drum forestier pana in DN 1a si de acolo intoarcerea pe asfalt si forestier pana in Valea Berii. Au facut inca 25km si din care cateva sute de metri denivelare pozitiva, per total inca 2 ore de pedalat. A fost o tura frumoasa prin zone mai putin umblate ale Ciucasului (eu am ajuns pentru prima oara in pasul Boncuta). O recomand cu caldura oricarui pasionat de MTB!

Vf. Ciucas - valea Tigailor

Toata iarna am pandit cand se va strange suficienta zapada in Ciucas pentru a face cateva coborari inedite cu snowboardul. Acum doua saptamani din biroul meu se zarea Ciucasul mai incarcat de zapada ca in alte dati. Am pornit pe culmea Bratocea pentru a incerca niste valcele in zona. Din pacate firul ierbii era mai mare decat bruma de zapada. Am continuat pana pe varf unde cele doua-trei fire care coborau in valea Tigailor erau cat de cat inzapezite, in rest era mai multa iarba decat zapada. Parca eram la mijolc de Aprilie si nu la mijloc de Martie. Erau multe grade peste zero, am urcat doar intr-un windstopper subtire, iar zapada era foarte grea.
Pe firul vaii Tigailor era atat de moale incat ma scufundam cu totul in zapada in portiunile mai plate. Si era aproape imposibil sa ies din zapada de peste 1 metru si sa ma sui din nou pe placa. Astfel ca o coborare care ne lua de obicei 40min. de data asta ne-a luat 1h si 30min.
La sfarsit ramane satisfactia coborarii de pe varful Ciucas pe snowboard pentru al 7-lea sezon consecutiv, o tura devenita traditionala, dar de fiecare data o experienta diferita.

Ciucas reloaded: schi vs. rachete vs. per pedes

Iata-ne, la doua spatamani distanta din nou in Ciucas, impreuna cu Silvia, Catalin si Lucian. Echipa ar fi trebuit sa fie mai numeroasa dar unii au cedat din motive de Valentines/Ballantines day.
Zapada era mult mai mare ca data trecuta si de o coeziune dubioasa: un stat mare de powder deasupra unui stat mai dur, care paraia amenintzator sub pasii nostrii. Pericolul de avalansa fiind foarte ridicat am renuntzat la a ataca coborari mai indrazanete sau de a face tura mai lunga.

Datorita zapezii foarte mari partenerii mei pe schiuri de tura inaintau mult mai usor decat mine: se afundau pana la glezne cel mult.
Eu, cu rachete ma afundam pana la genunchi in medie... cu momente cand m-am afundat si un metru...
Per pedes am vazut cativa indrazneti care se afundau lejer pana la brau ! era mai eficient sa te tari pe burta sau sa te rostogolesti ! :D Oricum prea departe nu au ajuns...

Coborarea pe valcelul descoperit de Horatiu in urma cu o saptamana a fost superba in partea de sus, si Ok prin padure, din cauza temperaturii ridicate care a umidificat stratul de zapada ingreunand manevrarea skiurilor.

Povestea "de-a fir a par" pe blogul Silviei: http://silvique.blogspot.com/2010/02/20100214-schi-de-tura-in-ciucas-bis.html

 

 

 

Photo by Cata Pobega:

 

  

 

 

Ciucas, culmea Bratocea, v. Tigailor

Samabata trecuta am avut o alegere dificila de facut, intre un concurs de ski de tura, o iesire in Bucegi sau o tura in Ciucas. Pana la urma am plecat cu Live si Ciri spre pasul Bratocea. Acolo intamplarea a facut sa dau peste Silvia (ale carei aventuri sunt foarte frumos povestite la http://silvique.blogspot.com ), Catalin si Luci care se echipau pentru a porni in aceeasi directie cu noi.
Peisajul autentic de iarna ne indeamna la pozat, eu si Catalin ramanem in urma sa cautam cele mai potivite cadre. La un moment dat o panta cu zapada pufoasa ne indeamna sa facem o coborare ad hoc. Pierdem trei dintre partenerii de tura care o iau pe skiuri spre varf, unde vom ajunge si noi la vreo 40 de minute dupa ei si alte cateva zeci de cadre trase.
Coborarea pe fatza de sub varf nu e prea grozava, vantul cu transport de zapada a facut ca fatza sa fie acoperita de crusta, care se amesteca cu powder.
Apoi decidem sa coboram pe Valea Tigailor, pentru mine fiind a 5-a iarna la rand cand fac asta, o coborare deja traditionala. De data aceasta zapada era afanata si ne-am afundat foarte tare, primavara se inainteaza mult mai facil si multi dintre arbusti sunt acoperiti total de zapada.
Ajungem in valea Berii unde surpriza este neplacuta: au bagat plugul pe drumul forestier, si e putina zapada pentru a cobori pe skiuri si foarte multe pietre. Eu totusi avand snowboardul vechi la mine ma incumet o sa iau la vale si ajung rapid pana la sosea.

Pe ansamblu a fost o tura frumoasa si fotogenica, intr-un munte al carui potential pentru ture de iarna este mult subestimat. Astept sa ma intorc acolo cu prima ocazie, am ochit vreo 5 coborari superbe ;)