valea Alba

Pe vremea cand stateam in Bucuresti si mergeam saptamanal in ture cu Floarea de Colt cel putin de trei ori pe an ajungeam pe valea Alba, in Bucegi. Timpul a trecut, nici nu mai stiu de cati ani nu mai fusesem pe acolo, dar lunea trecuta am socotit ca a venit timpul pentru un ski pe valea Alba. Dupa ce am orbecait putin pe partea finala a potecii si am ajuns mai jos, deasupra vaii pe niste pereti si am descoperit o curce pe care nu mi-o aminteam am decis ca poiana cu Verdeatza este mai sus si pe o panta inierbata inclinata am ajuns, in urcare in poteca de intrare in vale. Pana la Verdeatza nu era pic de zapada, dar valea parea foarte bine acoperita. Ploaia din dimineatza respectiva a inmuiat zapada astfel ca la suprafata era un strat de cel putin 10 cm de "supa". Eu fiind satul pana peste cap de caratul placii in spate am hotarat ca sa fac tura in plastici si cu snow blades in spate. Si avand tot timpul in minte graficul lui Bubulu, placerea la coborare este invers proportionala cu placerea la urcare. De data asta hotarasem sa imi placa urcarea. Vali pe skiurile de tura se chinuia din greu cu zapada foarte uda care aluncea cand incerca sa urce. Eu in plastici, coltari si pioleti ma descurcam mult mai bine, am urcat valea in mai putin de trei ore, cu pauze mai mult decat generoase. La coborare lucrurile aveau sa stea exact invers, eu m-am chinuit mult cu blades-urile pe zapada uda, in care uneori ma afundam si 20 de cm. Plus ca am reusit sa imi uit betzele de ski acasa, deci eram ca pe patine... In partea de sus a vaii am coborat patetic, (cu placa ar fi fost o incantare) dar in partea de jos a vaii am inlantuit virajele si a fost foarte fun. Singurul lucrul mai neplacut a fost ca s-a rupt o bucata din plasticii mei, chiar ma gandeam ca au vreo 12 ani, cel putin.