Leaota - muchia Lacului

Sambata trecuta am facut o tura scurta si panoramica in Leaota, pe acelasi traseu din ianuarie cand a trebuit sa renuntam din cauza vremii rele.
Din Moieciu am pornit spre muchia Lacului, dar de data aceasta am intrat mai devreme pe muchie si am urcat fara sa vrem si pe Gorganul, un varf pe la 1600m situat intre Moieciul Cald si cel Rece. Desi poate parea greu de crezut, iarna schiori au fost surprinsi de avalansa pe pantele Gorganului. Din Gorganul urmeaza o coborare in continuare muchiei printre copaceii desi, fara nici o urma de poteca. O protiune de evitat ! Dintr-o mica sa, pe unde am urcat asta iarna, se ajunge rapid la frumoasa stana de pe muchie de unde am urcat pe Dudele. Coborarea am facut-o pe muchia alaturata, unde este si marcaj, si care ajunge direct la Bisericutza. Lacul de pe muchie este de fact o succesiune de vreo 5 balti, care erau partial secate...
Pe varf am intalnit doi biciclisti, care plecasera de dimineatza din Campulung si venisera peste varful Leaota si toata culmea principala si ajunsesera pana la doi pasi de Bucegi. Urmau sa se intoarca in Campulung pe sosea in aceeasi zi. Bravo lor pentru asemenea tura !

Bucegi: Batrana - Strunga

Dupa tura din Crai am preferat in ziua urmatoare o tura cat mai mult sub bataia razelor de soare. Pentru aceasta circuitul Moieciu, valea Bangaleasa - Batrana - Strunga -Moieciu era ideal. A fost o tura pe o vreme superba, mult timp mergand la pantaloni scurti si tricou.

Noul refugiu din Batrana este mare si spatios, dupa parerea mea mult prea mare pentru o zona atat de putin frecventata de turisti. Aici trebuie sa mentionez ca nu sunt de loc de acord cu noii stalpi de metal care acuma impanzesc crestele Bucegilor, de parca ar fi stalpi de curent electric. Cand peste tot in Alpi fiarele sunt date jos de pe munti si marcajele sunt cat mai discrete si cu impact minim asupra mediului (de. ex, stalpi si indicatoare din lemn, de talie micutza) noi mergem si de aceasta data in directia inversa, dovedim inca o data ca si din punctul de vedere al educatiei montane suntem cu 30-40 de ani in urma.

Valcelul cu Fereastra

"Indian summer" (It is an abnormally warm and dry weather period, varying in length, that comes in the autumn time of the year, usually in October or November, and only after the first killing frost/freeze)

este vremea pe care am avut-o in ultimele zile si de care am proftitat pentru a face mai multe ture decat in toata vara la un loc. Astfel in doua week-enduri consecutive am reusit sa fac doua iesiri in Crai si doua in Bucegi insumand un total de peste 6000m denivelare pozitivala la care se adauga peste 1000m denivelere pe mountainbike, intre aceste doua weekenduri.

Prima tura a fost pe Valcelul cu Fereastra din Crai cu continuare pe Braul de Sus, Ascutit, Padina Popii, Plaiul Foii.
Vreamea a fost insorita dar din pacate pe versantul vestic al Craiului soarele nu prea mai ajunge, asa ca este umbra si racoare. Deci recomandarea mea pentru iubitorii soarelui este revina in Westwand la primavara. Pe valcel erau si cativa centimetrii de zapada, cazuti cu vreo 3 zile inainte. Soarele l-am intalnit cand am iesit pe braul de Sus, care este foarte frumos, dar din pacate atat de scurt. Dupa ce am asteptat apusul pe creasta am coborat la lumina frontalelor pe Padina Popii.

Creasta Costila-Galbinele

Duminica trecuta, pe o vreme mult mai buna ca asta vara, am pormit cu Bubulu si Robert sa parcurgem creasta Costila-Galbinele.
De la refugiul Costila ni s-au alaturat Geo, Aurora si Cosmina si asftel am pornit in 6 pe valea Galbinele. Pana la intrarea propriuzisa in traseu a trebuit sa urcam pe un valcel si pe o fatza in stanga care a fost total distrusa de prabusirea unei bucati imense de perete desprinsa din creasta. Totul este friabil si fragil, iar semicorzile dizlocau bolovani neincetat. De cand am intrat in firul Galbinelelor si pana am ajuns la intrarea in traseu am stat sub un bombardament neincetat, o adevarata ruleta ruseasca. Din fericire amm fost loviti doar de pietricele, bolovanii mai mari ratandu-ne de putzin. Am facut peste 3 ore pe aceasta portiune, pornind de la refugiu. Astfel a trecut de ora 14.00 cand am intrat in prima lungime a crestei CG. Traseul este frumos si cu o vedere de exceptie asupra celor doua vai si spre muntzii din jur. Lungimile s-au succedat una dupa alta (vreo 10 la numar) si nu am putut evita caderea noptii in mijlocul traseului. Am fost multi, echipati de iarna, cu bocanci si manusi, ceea ce ne-a stanjenit in miscari, in plus creasta avea cateva portiuni cu gheatza si astfel am iesit in platou la refugiul Costila dupa ora 21, pe un vant care te punea jos. Am coborat pe ruta Babele - Schiel- Busteni sub luna plina si dupa ora 2 noaptea am ajuns la masini.

In concluzie un traseu care merita facut macar o data in viatza de cei care vor sa cunoasca Bucegii mai in detaliu, aerian dar nu foarte tehnic. Creasta este destul de bine asigurata dar marshul de apropiere este execrabil. Mie mi-a reamintit de Punta Anna din Tofana di Mezzo pe care am urcat-o cu doua luni in urma.

Un urs pe care l-am deranjat din hibernare ne-a privit vreo 2 ore de pe versanul opus al vaii Galbinele.