Powder de Baiului

22 februarie, o zi planificata pt. free ride in Baiului. Suntem o trupa de 5 plus un caine si purcedem spre vf. Urechea.

Bubulu skior pana in dintzi, sau luptandu-se cu pieile de foca:



muchia Urechea in ceatza:

placi de vant foarte spectaculoase pe o fatza de sub vf. Cazacul:


Vedere spre muchia Urechea pe unde aveam de altfel sa si coboram de doua ori in acea zi:

Dovada a vanturilor puternice din Baiul:

Vrem sa coboram in mic valcel spre valea Prahovei: testul de rezistentza al zapezii este nemilos ! Zapada cedeaza foarte usor cand incercam sa sarim cu schiurile pe zona de test sapata de catre noi: este echivalentul unui risc 3-4 de avalansa. Deci nici gand sa schiem pe acolo:

In plus ceatza se amesteca si ea in joc:

Elegantza schiului telemark:

Eu desenandu-mi linia, in cea mai faina coborare din an pana la acea data:

Draw your line !

Frumuseti inghetzate:

Am coborat deci pe o fatza de sub urechea apoi prin padure spre o vale de unde am luat-o vreo 45min. la pas spre gondola pentru inca o tura, doar nu era sa ramanem intr-o Ureche ! :)))

Pentru mine a fost destul de obositor sa inot in powderul mare cu placa in spate pe portiunile de urcare sau traverseu, totzi ceilalti fiind pe skiuri, dar zapada intalnita a rasplatit din plin orice efort facut.

Genunea

Sinaia, 21 feb. zi care a devenit de trista amintire in comunitatea sporturilor albe dupa tragicul eveniment al boarderului mort in avalansa, exact langa drumul de vara...

Ajungem in jur de ora 15 la cota 1400 unde dam de incalzire doua coborari de la 2000, prin zapada dificila, crusta, denivelari inghetate alternate cu zone de powder. A doua coborare o facem exact pe urma primeia, cel mai in dreapta posibil, trecand pe la stana (habar n-am cum se numeste pe acolo), doar ca din cauza cetii foarte dese cu greu ne ghidam.

In sfarsit soseste clipa coborarii, pe un traseu bine stiut de Bubulu, o luam f. in stanga de la 2000, cica ii spune "pe Genune", este powder de cel putin juma de metru, coboram fiecare pe rand, si ne bucuram la maxim. Apoi Bubulu stie o trecere bine ascunsa printre copacei si stanci si ajungem la "defrisetura": aici powderul este pana la brau, panta abrupta dar suficient de larga, maximum speed la vale, era clar cea mai faina coborare pe care o facusem tot sezonul ! Apoi dam in drumul spre Poiana Stanii, acoperit de un strat consistent de zapada, schiem pana la usa masinii pe care o parcasem mai la deal, special pt. naveta.

Postavaru Night

Samabata seara a avut loc a treia editie a vertical ascent in Postavarul, etapa din campionatul national de ski de tura. Eu am pus pt. a doua oara in viata skiurile in picioare si am purces la deal impreuna cu ceilalti 100 si ceva de concurenti. Exceptand prima parte unde nu a fost zapada si am urcat in clapari pe iarba, cursa a fost foarte agreabila, am urcat la lumina lunii pana sus la statia cabinei. Seara a continuat cu un party la cab. Postavarul si apoi o coborare pe skiuri la miezul noptii, la lumina dulce a lunii.

Duminica vremea nefavorabila ne-a dejucat alte planuri, asa ca am fost din nou in Postavarul si am repetat traseul pe skiurile de tura, de data asta zapada ajungea pana jos pe Bradul. Ceata a fost insa foarte deasa, incat am renuntat sa mai cobor pe Sulinar, pe care de altfel nici nu il nimeream in conditiile de vreme date.

Concluzia este ca pe zapada skiurile de tura sunt cel mai rapid mijloc de deplasare, probabil ca o sa imi achizitionez si eu un echipament complet.

Ski de tura la Magura

18 februarie, o zi frumoasa, un pic cam calda, am pus pentru prima data skiurile de tura in picioare. Am avut ocazia de a merge cu Rares Manea, skior profesionist, multiplu castigator de concursuri nationale impreuna cu alti iubitori ai skiului din Zarnesti intr-o tura de initiere, din Zarnesti pana pa Magura si inapoi.
Urcarea a descurs foarte bine, este agreabil sa ai un rucsac foarte usor in spate si sa nu cari snowboardul :D Si este mai simplu de urcat decat pe rachete.
La coborare e ceva mai dificil, skiurile nu sunt asa performante, necesita cunostinte in utilizareaa lor iar zapada care avea crusta a ridicat ceva mai multe probleme.

Pe ansamblu o experientza foarte interesanta, dovada ca am pus schiurile de tura in picioare si a doua oara, in cadrul unui concurs de aceasta data.

Ciucas, off the beaten paths

Last week I went by foot in Ciucas on the hike below: from Cheia through a large meadow and then up on some valley, where I have found a "pirate" marking: the white contour of a circle.
After some "hot" moments of encountering fresh bear footprints, I have arrived at a big wall closing the valley. I've found a passage on the left, then a reach a secondary ridge, impossible to follow. Luckily on the right side it was possible the descent to the next valley and then the ascent up to the main ridge and path next to Gropsoarele peak. But not before seeing another fresh bear footprints... not very funny when you hike alone in remote places. And the last meters were heroic as the snow was about 1 meter deep. As the night started to fall, (I've left Brasov after noon), I took the market path to Muntele Rosu hut (suprisingly for me there were no traces on the snow most of the descent - and we were during the scolar hollyday). At 7 o'clock I was safely back to my car, in Cheia. I was very pleased with the tour and in the same time very tired.

O roata pe cer...

O roata pe cer...
...incremenita !
Ca visele noastre de zapada proaspata
pentru alte vremuri amanate...
Ca un mecanism stricat
ale carui rotitze au obosit sa mai aduca zapada din veacuri
si sa o cearna pe ale noastre meleaguri...











Nota: Pozele de mai sus sunt doar o iluzie, zapada nu exista !