Tuesday, September 29, 2009

In perete, stand la coada

Weekendul care tocmai a trecut, m-am suit in masina si dupa aproape 500km si aproape 5 ore la volan, iata-ma din nou in Elvetia, pe langa Interlaken, Jungfrau-Aletsch fiind singura zona montana in patrimoniul Unesco din Elvetia.

Mi-am petrecut weekendul in Kandersteg, Berner Oberland, unde in prima parte a zilei de duminica am urcat via ferrata Allmenalp: 550m denivelare din care 370 in perete pe cabluri, gradul 4 din 5 ca dificultate. Aglomeratie din perete se vede din poze, pe anumite portiuni am stat la coada ca cei mai din fatza sa avanseze, avand ocazia sa fraternizez cu localnicii, agatati in ham la cateva sute de metrii pe perete. Am intersectat chiar si unii care renuntasera si coborau, pe parcurs neexistand nici o optiune de retragere. Aglomeratia imi reamintea de coada la care am stat in canion cu o luna in urma in Franta, unde la fiecare din cele doua posibilitati de continuare ale unui canion era cate un grup de peste 10 persoane. Iar noi eram 13 atunci. Sau tot in Frantza, la un ForrestAdventure, din cauza cozii am inceput de la mijlocul parcursului si am terminat cu prima parte...
Ma intreb cat timp o sa ia pana o sa stau la coada sa cobor cu mountainbikeul de pe munte la vale... La Cota cred ca deja se fac cozi pt. traseul downhill. Deh, sporturile "noi" care devin de masa si nevoia de a cauta noi terenuri de aventura...

Mai jos peretele pe care se afla via-ferrata, traseul urca de o parte si de alta a cascadei:



O telecabina de max. 6 persoane aducea turistii jos.




Prima parte a traseului unde stanca era "lustruita". Papucii lejeri pe care ii aveam alunecau la greu iar manusile de via ferata nu aveau aderentza, asa ca le-am scos cu prima ocazie, iar apoi am inaintat cu rapiditate, in 2h 15 min. reusind sa ies din perete, cu tot cu statul la coada...



Un zoom-out cu portiunea de mai sus:




Cascada se traverseaza pe un pod nepalez, iar ma sus pe inca unul:



O scara "rasucita", compusa din 3 segmente:




Unul din putinele locuri unde traseul mi-a permis sa imi scot D90-ul si sa fac poze in perete. Pacat ca sapuniera mea digitala e murit, aici ar fi fost mult mai simplu de utilizat...





Pe ansamblu traseul m-a cam dezamagit fiind destul de monoton, mult mai putin spectaculos sau ludic comparat cu ferratele din Frantza sau din Dolomiti. In schimb senzatiile sunt garantate, inaltimea este mare, esti tot timpul deasupa vidului, iar sistemul asta helveto-austriac cu cuie mi se pare deosebit de periculos, daca aluneci risti sa sfarsesti ca pe vremea lui Vlad Tepes, infipt intr-un piron :( In plus sunt foarte alunecoase, bocancii cu talpa aderenta sunt foarte recomandati.

1 comment:

Burca Victor Ciprian said...

MONOTOOOOON? Pot sa te ating? :D