vf. Baiului prin Piscul Cainelui

Acum o saptamana s-a intamplat ceva extraordinar: am avut un weekend cu doua zile frumoase la rand ! Ultima data mi se intamplase asta vara, cand m-am dus expres pt. a vedea soarele, tocmai pana pe Coasta de Azur !
Asa ca sambata am profitat sa dau un mountaibike in regiunea Bran, iar duminica am ales un intinerar insorit, in muntii Baiului. Am urcat din Sinaia pe Piscul Cainelui, apoi pe creasta, Baiul Mare si pe innoptate am coborat pe Zamora, drumul pe care l-am strabatut pe bike de mai multe ori anul trecut.

Cabana Piscul Cainelul este o vila privata acuma. Atat de privata incat si-au permis sa modifice si poteca marcata, care inainte mergea frumos pe o muchie, iar acuma urca super pieptis prin padure ! Daca nu ai tractiune 4*4 la purtator nici ca mai urci, prin covorul de frunze care ascunde un strat de pamant/noroi dedesubt.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Veveritza

In parc la Sinaia, mai multe veveritze se zbenguiau si cerseau nuci de la trecatori:

 

 

Air Fagaras

Muntii Fagaras vazuti din avion, cu surprinzator de putina zapada pentru mijlocul lunii noiembrie.

 

 

Bavaria: Garmisch, Höllentalklamm

Iata-ma la mijlocul lui septembrie sosit in Bavaria cu tot echipamentul de munte pentru a urca pe Zugspitze cei 2000 de metrii denivelare dinspre Garmisch pe ruta ce se termina cu via ferrata care ajunge pe varf. Din pacate vremea nu a tinut cu mine nici de data asta: cu o saptamana in urma renuntasem la ideea de a urca cel mai inalt varf al Frantzei tot din cauza vremii, iar acuma renuntam sa urc pe cel mai inalt varf al Germaniei...
M-am plimbat prin Garmisch-Partenkirchen care este o surpriza placuta ca aspect pentru o statiune din Germania. Apoi pe o ploaie torentiala am urcat cheile foarte turistice Höllentalklamm: poteca este sapata in stanca si formata dintr-o succesiune de tunele si podete de-alungul unor chei foarte inguste. Aceasta ruta coincidea cu inceputul urcarii planificate spre Zugspitze.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Luxembourg, Mullerthal trail

Valea Mullerthal este supranumita "mica Elvetie Luxembourgheza", cu cei peste 100km de poteci printr-un tinut de poveste.
Noi ne-am simtit precum Indiana Jones in cautarea muntelui vrajit, traversand locuri mitice, de elfi, magicieni sau spirite rele: Schiessentëmpel,Goldfralai, Eulenburg, Goldkaul, Kohlscheuer etc...

Despre ce este vorba ? las sa vorbeasca pozele de mai jos, urmarind firul potecii care din loc in loc intra printr-un labirint de stanci, uneori fiind mai ingusta de jumatate de metru, alteori disparand in maruntaiele pamantului, alteori prin vegetatie luxurianta, dar totdeauna acompaniati pereti neintrerupti de stanci.
Pana acuma am intalnit doar de doua ori locuri care seamana cu acesta: "les gres d'Annot" si "les rochers de Roquebrune" in Alpii Mediteranieni.