Fagaras: Trasee marcate care trebuie evitate

La inceput de iulie am facut o tura in Fagaras in zona Sambata.
Scopul era de a ajunge pe creasta si a face un circuit insa furtuna care s-a abatut in zonele inalta m-au facut sa imi schimb traseul. Asa am ajuns din zona Fereastra Mare pe cararea ce duce catre Piatra Caprei. Marcajele sunt dese si par destul de recente insa poteca practic nu exista fiind pe portiuni mari total napadita de vegetatie. Practic nu stii unde pui piciorul, mergi orbeste, uneori calci si te trezesti ca te scufunzi pana la brau in vegetatie, printre jnepeni, urzici si tufe. Pe multe portiuni "poteca" traverseaza fetze foarte inclinate si sa calci pe alaturi nu este o optiune...
 Asta imi aminteste de o tura facuta acum un an, cand am incercat sa merg pe poteca de la cabana Turnul spre muchia Tarata. Desi pe harti este marcaj in realitate vegetatia a sters orice urma de drum. Cabanierul m-a sfatuit atunci sa o iau drept in sus pe un valcel si astfel am iesit in muchie.
La fel, coborarea pe valea Arpasul Mare, pe harti este un marcaj triunghi rosu care in realitate a dispartut de mult...
 In schimb, pe numeroase muchii nordice au aparut o puzderie de drumuri forestiere: cel mai recent pe muchia Zanoaga sau Gardomanul am dat de o retea noua de drumuri de exploatare care te scot rapid in muchie.
 Pozele din zona Piatra Caprei, care spun mai mult decat o mie de cuvinte:

Aici sunt pe poteca:

Expozitie foto "Brasovul medieval"

In perioada 24 aprilie – 15 mai 2012, Fotoclubul Exdeco impreuna cu Muzeul Civilizatiei Urbane, va invita sa descoperiti Brasovul medieval cu ajutorul unei expozitii de fotografie.

 Imaginile surprind atat cladirile simbolice ale orasului, dar si detalii si aspecte mai putin cunoscute celor care nu traiesc aici. De asemenea va veti putea delecta cu decorurile impresionante formate de orga din Biserica Neagra, de stradutele Scheiului sau de colorata parada a junilor.

 Membrii fotoclubului care vor expune sunt: Adrian Tanase, Arpad Udvardi, Dan Dinu, Dan Floroian, Ioan Nicolescu, Laurentiu Barza, Mihai Moiceanu si Virgil Nastasi.

 Expozitia este deschisă zilnic între orele 10.oo-17.oo la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului, aflat în Piața Sfatului nr. 15. Vernisajul va avea loc marti 24 aprilie, de la ora 18.oo. Va asteptam!

Schi Bucegi: valea Morarului + valea Bujorilor

Valea Morarului este una din cele mai frumoase si placute vai de schiat din Bucegi. De obicei inchei in fiecare an sezonul de schi, la sfarsitul lunii Mai cu o tura pe aceasta vale. De data asta pe Morar am inceput sezonul de vai 2012. In 11/03 am pornit o trupa voioasa spre cabana Omu cu scopul clar de a cobori pe Morar. Din cauza vantului puternic pe platou zapada era neobisnuit de putina pentru martie, a trebuit sa ne calculam bine traiectoria pentru a ajunge pe schiuri pana la Omu. Prima caldare avea putina zapada si multe placi de vant dar mai jos pe firul vaii se vedea foarte multa zapada in timp ce pe versanti era cam iarba. Coborarea a fost placuta alternand zapada tare cu zone unde am ocolit placi de vand si apoi un powder super in Poiana cu Urzici. Premiera a fost ca am reusit sa coboram pe valea Bujorilor pornind din poteca triunghi rosu si ajungand pe schiuri pana la Gura Diham. Superba aceasta vale ingusta si bine ascunsa in padure, zapada mare a facut sa putem trece peste obstacolele care o fac impracticabila in restul anului.

Ciucas, povestea celor doua valcele

Iata ca a sosit momentul de a dezapezi blogul si de a relua postarile. ;)

In urma cu o saptamana profitand de vremea excelenta am pornit la un schi de tura in Ciucas. Din pasul Bratocea ne-am croit carare spre varful cu acelasi nume.
 Pe la jumatatea drumului Liviu ne-a propus sa coboram spre nord-vest pe o fatza care se transforma rapid intr-un valcel. Cu o saptamana in urma un vechi montaniard i-a aratat lui Liviu o coborare superba pornind dintr-un loc de unde cel mult se putea ghici o posibila coborare. Pe GPS-ul meu era marcata jos in vale posibila iesire de pe valcelul ce se desena printre brazi. Era in 2010 cand exploram posibilitatile de freeride in Ciucas, doar ca zapada nu a fost la intalnire pana in iarna aceasta. Din locul de plecare se vedeau doua valcele pornind din acelasi loc despartite de o muchie pe jumatate impadurita. Am hotatat se facem doua coborari, una pe fiecare valcel. Pentru prima tura decidem sa mergem pe traseul facut de Liviu cu o saptamana in urma. Dupa 200m diferenta de nivel coborate intr-o zapada exceptionala si in zone unde padurea era rara, cu superbe luminisuri ajungem la un drum de cota. Este chiar si un vechi marcaj turistic, desi pe harti nu se regaseste(eu am dat intamplator de el acum 2 ani in zona Babarunca). Ajungem rapid in imensa poiana Zanoaga, de unde pe poteci nemarcate ajungem inapoi la releul din Bratocea. Urcam cu usurinta pana la locul de start unde facem o scurta dezbatere incotro sa coboram.

Daca valcelul din stanga pe care am coborat la prima tura pare sa continue inca mult si bine pana in vale, cel din dreapta dupa o portiune foarte imbietoare se continua la 90 de grade cu o ruptura de panta impresionanta si apoi urmeaza sa se reuneasca cu valcelul din stanga mult mai jos. Exista o singura solutie pentru a afla: o luam prin dreapta. Aproape 300m denivelare intr-o zapada de vis. Se ingusteaza semnificativ valcelul, dam de cateva praguri si ajungem la o mare ruptura de panta. Eu vad doar varful brazilor din locul de unde ma aflu. Liviu mai traverseaza 5 metri si la cateva secunde vine o avalasa de deasupra lui, o curgere de primavara de pe peretii de deasupra, foarte mica cantitativ, dar cine stie ce este mai sus. Zona este in plin vest si soarele aproape de asfintit: zapada era foarte moale in acel loc. Liviu este la adapost sub o stanca dar e clar ca nu exista o continuare in jos, un perete de cateva zeci de metri ne blocheaza drumul. Punem focile si o luam la deal pe unde am coborat, reusim sa ne ratacim unii de altii, baietii luand-o undeva la dreapta prin padure in traversare. Eu urc ceva mai mult pana la o marea poiana de unde ajung in muchie si de acolo in valcelul din stanga. Schiez spre firul vaii pana in locul unde am coborat la prima tura si de unde am intrat in traverseu. Am vorbit cu baietii la telefon si erau ceva mai jos pe firul valcelului. Pornesc la vale, firul are vreo 10m latime, nici un obstacol, zapada perfecta, inclinare moderata. Epic! Ajung repede la baieti si apoi coborarea devine mai anevoioasa din cauza vegetatiei, o luam pe partea stanga printre copaci. Mai jos devine aproape plat si revenim in firul vaii. Dupa 550m diferenta de nivel suntem la iesire, punctul pe care il aveam pe GPS. De acolo mai avem vreo 7-8km pe drum forestier pana in Babarunca, in usoara coborare. Prietenii snowboarderi care au renuntat la a doua tura ne asteptau acolo cu masina. Asa se incheie o zi plina in care am descoperit noi trasee in Ciucas. Cu siguranta vom reveni in aceste locuri.