Acu o saptamana, pe vremea cand alta data mergeam la ski, de data asta am luat bicicleta in spinare, m-am suit in tren si am aterizat la Poiana Tapului.
Impreuna cu Bubulu am planuit o tura de jumate de zi, care din cauza zilei scurte s-a definitivat pe ruta Azuga - Valea Azugii - Valea Garcinuilui - Brasov.
Noroi cat cuprinde la urcare, pe valea Azugii, ne afundam neincetat in pasta neagra de pe drum, circulatia destul de intensa pe vale a deteriorat drumul. Pe coborare ne-a prins noaptea si in plus o ceatza deasa si rece. Parca faceam speologie cu bicicletele, frontalele noastre abia bateau 2-3 metrii. O coborare care ziua ne lua 10 minute noaptea ne-a luat aproape o ora, desi drumul la vale a fost impecabil. A fost refacut de cand fusesem ultima data pe acolo. La un moment dat era sa ne facem afis intr-o bariera lasata in mijlocul drumului, noroc ca avem frane bune pe mountainbikeuri.
Am zarit cu bucurie primile luminite, semn ca ajungeam in civilizatie, adica in Garcini ! :)))))
Normal ca prin sat am rulat la viteza maxima, prin bezna si mocirla, am iesit la asfalt ca niste oameni de noroi. Ne-am oprit la drumul principal sa dam jos un strat de tencuiala de pe noi, prilej cu care ne-am intalnit cu Garcea, care veghea vigilent asupra orasului, doar mai erau putine ore pana la alegeri...
