Zapada era mult mai mare ca data trecuta si de o coeziune dubioasa: un stat mare de powder deasupra unui stat mai dur, care paraia amenintzator sub pasii nostrii. Pericolul de avalansa fiind foarte ridicat am renuntzat la a ataca coborari mai indrazanete sau de a face tura mai lunga.
Datorita zapezii foarte mari partenerii mei pe schiuri de tura inaintau mult mai usor decat mine: se afundau pana la glezne cel mult.
Eu, cu rachete ma afundam pana la genunchi in medie... cu momente cand m-am afundat si un metru...
Per pedes am vazut cativa indrazneti care se afundau lejer pana la brau ! era mai eficient sa te tari pe burta sau sa te rostogolesti ! :D Oricum prea departe nu au ajuns...
Coborarea pe valcelul descoperit de Horatiu in urma cu o saptamana a fost superba in partea de sus, si Ok prin padure, din cauza temperaturii ridicate care a umidificat stratul de zapada ingreunand manevrarea skiurilor.
Povestea "de-a fir a par" pe blogul Silviei: http://silvique.blogspot.com/2010/02/20100214-schi-de-tura-in-ciucas-bis.html
1 comment:
Noi ne-am cam afundat prin zapada. Cand am coborat de prin zapezi la Muntele Rosu am vazut pe cineva care tragea placa dupa el la deal... :-)
Post a Comment