Predeal MTB Trophy - Fun all the way fun !

Dupa Geiger, cursa sezonului, cu greu m-am hotarat sa merg la Predeal unde ma asteptam sa fie o cursa plictisitore pe forestirele din valea Azugii.

Surpriza a fost totala, am participat la cea mai frumoasa cursa a sezonului! Frumoasa prin coborarile rapide pe sigle-trailuri, prin cateva pasaje tehnice, prin vremea impecabila care a facut starea traseului sa fie foarte buna.

Dupa o urcare spre Susai urmeaza o lunga cobarare rapida spre Cioplea si apoi spre tunelul de la Timisul de Sus. Urmeaza cea mai lunga urcare din traseu care culmineaza cu un push-bike de vreo 15-20min. pana in Pietricica (din Piatra Mare). Toata oboseala si frustrarea se transforma in bucuria de a cobora pe poteca marcata spre cab. Susai. Dupa ce intersectam un forestier pe care... rulau bolizii de la raliul Tara Barsei! urmeaza inca un pushbike relativ scurt pana la Susai.
Apoi urmeaza cireasa de pe tort: o coborare inventata de organizatori: printre copaci aproape lipiti unul de altul, peste acele de pin asternute ca o manta pe sol, cu latimea cat amprenta unui cauciuc. Uneori poteca serpuieste la acelasi nivel, alteori sunt ruperi specatculoase de panta, concentrarea este maxima si in acelasi timp imi vine sa scot chiote de bucurie. Se termina parca prea repede aceasta portiune si apoi urmeaza o urcare frumoasa si in intregime ciclabila pe drumul lui Ceausescu pana la Susai.
O noua coborare rapida, clasica si apoi prin padure ne indreptam spre partia Cocosul. Urcam portiunea finala pana sus la telescaun in Clabucet Plecare si apoi coborare rapida la cab. Garbova. De acolo urmam poteca marcata pe care eu nu o cunosteam ce merge pe drum de cota prin padure spre Clabucet: surprinzator de frumoasa si grozav de coborat pe bike. La un moment dat se traverseaza partia de ski si apoi ma indrept spre sosire in plina viteza pe poteca binecunoscuta paralela cu partia de ski. 
Termin mai devreme ca niciodata o cursa de bike in 3h30min tura lunga de 40km si 1600m denivelare pozitiva. Am timp sa socializez cu partenerii de cursa si sa mananc o fasole cu costita pregatita de organizatori.
O clasare excelenta pe locul 11 la categoria mea, dupa multi ciclisti legitimati, crema XC-ului de la noi. Dar peste toate ramane fun-ul maxim de la concurs si descoperirea unor potecute pe care abia astept sa revin, mai ales ca sunt la doar 20km de casa.
La capitolul lectii invatate dupa cursa asta o sa fiu mult mai atent cu supra-antrenamentul in preajma concursurilor, cele doua antrenamente dure de marti si joi au facut ca sambata la concurs sa fiu cam stors de energie, incapabil sa furnizez efortul maxim pe urcari.

Big thumbs up pentru organizare, traseu si marcaj, ne vedem cu sigurantza la anul!

Geiger MTB Challenge - cuptorul cu campioni

De pe homepage-ul concursului:
"Traseele de Semimaraton si Maraton par o nebunie pentru majoritatea oamenilor, dar nu si pentru participantii la aceasta cursa."


-Vous-etes belge ? Este prima intrebare care imi este adresata inaintea cursei. Muzica lui Jacques Brel imi acompaniaza ultimele pregatiri inaintea marii curse.
Am ajuns ca niciodata cu 45min. inainte de start. Am timp sa imi pierd ochelarii de bicicleta si apoi sa ii recuperez caci cineva ii adusese la masa organizatorilor. Am avut ocazia sa asist la un alt gest frumos in punctul 3 de alimentare unde cineva se plangea ca a pierdut 100lei. Un alt concurent a recunoscut ca i-a gasit si i-a inapoiat pierzatorului. Gasitorul povestea cum apoi toata cursa s-a uitat pe jos doar-doar o mai gasi si alti bani :)) Si avea dilema cum sa-i cheltuiasca. A cistigat o prietenie si o bere in schimb!

Astfel iau startul fericit ca mi-am recuperat noii ochelari, gata de marea cursa.
Primii kilometrii se ruleaza cu masina politiei in fatza, ceea ca nu ii impiedica pe concurenti sa se depasasca si sa se bage in fatza, unii chiar ruland pe trotuar.
Apoi se da startul real intr-o agitatie generala, eu sunt plasat pe la jumatatea masei de ciclisti. Pe urcare depasesc concurenti ca apoi pe coborari sa fiu depasit de cei care coborau ca o bomba, scapati de sub control pe un teren destul de dificil si prafos.
Pe lunga urcare spre Magura sunt blocat in lungul sir de furnici care urca, reusesc sa depasesc multi concurenti, dar in schimb sunt nevoit sa opresc de mai multe ori, de exemplu concurentul din fatza mea a picat din senin de pe bicicleta acolo unde poteca nu prezenta vreo dificultate anume.
Pe Magura si apoi pe coborare spre PA2 merg alaturi de personaje cunoscute ale maratoanelor MTB: Cezar Jipa sau Alex de la Hoinarii, cu care am placerea sa schimb cateva vorbe.
Daca pana in PA2 merg fara probleme, conservandu-mi energia pentru cei 60km ramasi, de acolo cursa mea basculeaza.
Planul initial era sa merg cat mai bine pe urcarea de 1100m denivelare care ne scoate la releu deasupra Paltinisului. Lucrurile aveau sa fie in realitate exact pe dos:
am exagerat cu hidratarea cu fructele si chiar am luat jumatate de powerbar si iata-ma pe urcare cu dureri si in stanga si in dreapta si la spate.
Iar caldura... 35C grade arata termometrul de pe ciclocomputer. De cum temperatura trece de 20C eu am probleme cu efortul sustinut in regim de temperaturi ridicate.
Lungul drum forestier era in plin soare, rar mai prindeam cate o scurta zona la umbra. M-am oprit de vreo 3 ori sa fac baie in paraul de langa drum.

Am mers pe langa bicicleta portiuni apreciabile pentru a mai atenua durerile si a reduce efortul pe acea caldura mare. Si cand ma gandesc ca era un drum forestier pe care l-asi urca la orice ora pe bicicleta...
Pana la urma ajung in postul din varf cu 1h30m inaintea timpului limita. Ma relaxez un pic prematur, zicand ca greul a trecut si ca ma incadrez lejer in baremul de timp de la final de 10h30min.
Coborarea incepe genial cu o poteca presarata de bolovani tehnica dar care mie imi place la nebunie. Toata suferinta de la urcare este stearsa cu buretele! Apoi spre surpriza mea se tot urca, se merge pe diferite muchii, cu suisuri si coborasuri, oricum departe de lunga coborare care parea pe harta.
Aparent peisajul din jur este de vis, mi-ar place sa revin oricand pe acolo sa fotografiez, doar cateva fractiuni de secunda imi permit sa imi ridic privirea de pe trasa si sa percep imprejurarile.
Poteca uneori este foarte rapida, si ma trezesc ca brusc este acoperita de nisip si rotile fug fiecare in ce parte vor. Un adevarat exercitiu de echilibristica.
Cateva ore mai inainte nu departe de acolo dupa urcarea de pe Magura a urmat o poteca care traversa un deal inierbat foarte abrupt printre hodai. In fatza aveam doi concurenti care dispar dupa un viraj. Cand cotesc si eu mai vad doar un ciclist. Celalalt era undeva vreo 20m mai jos se chinuia sa urce iar la poteca.
Ceva mai incolo pe aceeasi poteca la un moment dat pe usoara urcare imi dispare roata din fatza pierduta in vegetatia care acoperea cei 20cm de poteca. Ma trezesc cu genunchiul pe pamant, a fost singura cazatura pe care am luat-o in toata cursa, din fericire fara nici o urmare.
Revenind la lunga coborare de la Paltinis fiecare mica urcare era urmata de o coborare superba care imi dadea aripi. Totul a culminat cu lunga si foarte abrupta portiune de coborare pana la un forestier. Geniala, demna de un concurs adevarat. Am reusit pe aceste portiuni de coborare sa depasesc cativa concurenti.
Totusi ultimii metrii am preferat sa cobor pe langa, panta era f.f. mare iar eu umflasem cauciucurile la 4 atmosfere, ca un gogosar :) Deci pa aderentza pe praful fin care acoperea coborarea.
Spre surprinderea mea urmau alti km de urcare pe forestierul amintit mai inainte si apoi un carry-bike pe o panta unde abia puteam sa urc pe picioare la deal. Noroc ca a fost scurta aceasta portiune.
Apoi ultimul punct de control si viteza maxima la vale pe niste pante inierbate superbe.
Dupa un pod in zona Poplaca urmeaza o bucata de drum in urcare in plin camp si praf starnit de catre masinile care trec pe acolo. Desi este aproape ora 19 soarele este ucigator, injur la greu caldura si praful... Cred ca am baut vreo 5-6 litrii de lichide pe parcursul cursei.
Apoi din nou coboare, placere si viteza nebuna! Cu greu zaresc banderolele albastre agatate in copacii verzi. Depasesc inca cativa concurenti, unii de la proba scurta. Bag viteza maxima pe aici sunt insa bulversat de schimbarile bruste de directie, intram pe tot felul de poteci si potecutze. Trec si cateva zone de noroi, aflate aici la final, primele dupa aproape 100km parcursi.
Trec linia de sosire manat de adrenalina, in 9.48min. Dupa 100km parcursi cu 3300m denivelare pozitiva.

De mult voiam sa ajung la Geiger, cunosteam renumele acestui concurs, insa de fiecare data eram plecat in concediu. Anul acesta s-a intamplat sa ma intorc in tara cu 2 zile inainte de concurs si astfel am reusit sa iau parte la cursa.
Organizarea, nivelul concursului, marcajul(poate la anul panglicile sa aiba o culoare mai vizibila!) au fost pe masura renumelui, sincere felicitari ati stabilit un standard !
Abia astept sa revin la editiile viitoare, cand sper sa fie mai putin cald.

MMM 2011 - Maratonul Noroiului(Medieval) Medias

W.e. trecut am participat pentru prima data la Maratonul Medieval de la Medias. Cum auzisem atatea despre el ardeam de nerabdare sa parcurg traseul maratonului. M-am inscris dinainte si apoi am asistat la ruperea de nori care a cuprins toata tara.
Anul trecut dupa ce m-a inscris a plouat de asemenea si dupa ce m-am sfatuit cu organizatorii am decis sa nu mai vin la concurs. Anul acesta m-am hotarat totusi sa vin, caci dupa parerea mea conditii ideale la Medias nu au cum sa fie decat daca cursa este programata undeva prin luna Mai. Daca nu ploua este muuult prea cald pentru gustul meu, iar traseul parcurge multe zone care nu sunt la umbra.
De data aceasta temperatura a fost ideala, chiar un pic cald in momentele cand batea soarele. Starea traseului a fost cum anticipam: noroiul epic care transforma pedalatul in vaslit prin balti si nori.
Mi-am asumat de la inceput povara acestui drum de calvar si eram hotarat sa duc pana la capat cei 80km de la tura lunga, ba chiar a-si fi mers dublu daca traseul ar fi fost atat de lung. Am parcurs suficiente ture prin noroaie si ploi ca sa mai fiu impresionat de conditiile proaste. Suntem totusi la deal printre sate si orase si nu pe culmile Bucegilor.
Totusi pentru a concura nu sunt nici pe departe conditiile potrivite. Inca de pe primele portiuni de pamant/lut am constatat neputincios ca tot ce castigam la deal pierdeam pe coborare unde rotile mele derapau la greu, la un moment dat chiar un concurent imi spune ca roata mea din spate uneori este cu juma de metru in lateral. Sa dau viteza la vale ar fi insemnat sa nu pot ocoli nici cel mai mic obstacol care mi-ar fi aparut in fatza.
Clar Maxis High Roller nu este un cauciuc de noroi. Ignitorul de pe fatza s-a comportat ceva mai bine. Decid sa merg la o viteza controlabila astfel incat sa nu zbor peste ghidon in noroi.

Pe portiunea specifica traseului lung sunt zone aproape plate unde trebuie sa iau bicicleta in carca pentru a putea trece pe acolo. La un moment dat trec printr-o balta si dupa ce roata din fatza se afunda in noroiul ascuns in balta pana mai sus de axul rotii sar pe marginea drumului si trag cu greu de bicicleta sa o extrag de acolo.
Mai incolo ajung intr-o zona de coborare unde pamantul este atat de moale si lipicios incat era de cateva ori sa imi pierd papucii in noroi, i-am extras cu greu, noroc ca legasem sireturile bine ! Fusesem prevenit de acest de acest lucru ! Aceasta panta este in coborare dar nu se poate merge nici pe bicicleta nici pe langa ea. Solutia e de a o cara in spate la vale, doar ca este o problema: noroiul a incarcat-o intr-atat incat nu mai pot sa o ridic.
Cu plamele goale ma apuc sa smulg bucati mari de noroi de pe bicicleta. Cu greu parcurg cele cateva zeci de metri pana la asfalt. Acolo ma sui pe bicicleta si la vale primesc in spate bulgari de pamant si pietre care sareau de la roti. Roata din spate avea o rotatie de zici ca avea 8 de la lutul depus.
Dupa unirea traseului lung cu cel scurt urmeaza o lunga portiune de fals plat prin camp unde noroiul este atat de mare si valurit ca si impinsul bicicletei este o munca de Sisif. Din nou rotile se incarca cu pamant amestecat cu iarba si crengute si bicicleta cu greu mai poate fi gasita in masa diforma de noroi. Cum spunea un participant inaintam ca armata germana in Rusia :P Portiunea dureaza o vesnicie pana dau de o zona cu iarba ceva mai uscata.
De pe la jumatatea cursei am pierdut posibilitatea de a utiliza SPDurile din caza pamantului depus in toate coltisoarele si a faptului ca papucii mei ajunsesera de dimensiunea si greutatea unor clapari de ski.

Ajung cam la limita timpului la Bazna unde organizatorii sunt foarte amambili si imi curata schimbatoarele de la bicicleta care nu mai faceau fatza (pana atunci pe toata durata cursei transmisia bicicletei a functionat admirabil). Urmeaza urcarea de care am auzit atata si pe care reusesc o parte sa o urc pe bicicleta. Mie mi s-a parut usoara si foarte frumoasa, pacat ca nu aveam aderentza pentru urca toata panta in sa.
Dupa 7 ore am ajuns la finish, cu putin inaintea inceperii festivitatii de premiere. Gulashul pregatit de organizatorii se terminase de mult, nu am apuc sa prind nici medalie, diploma sau buff dar astea conteaza prea putin fatza de experienta acumulata pe parcursul intregii zile.
Apoi a urmat aproape o ora de curatat la bicicleta (plus o alta repriza de curatat acasa). Si o scurta plimbare agreabila prin centru istoric al Mediasului unde am ajuns pentru prima data.
Am uitat sa spun ca si de data asta am facut pana ! Tot la roata din fatza. Probabil a 6-a pana de la inceputul sezonului. E o placere sa schimbi roata plina de noroi... S-a intamplat pe la jumatatea cursei chiar langa un post de control unde am fost ajutat cu amabilitate de catre un organizator. Iar spre sfarsitul cursei mi-a sarit si lantul si s-a blocat intre pinion si spitzele rotzii. Prilej sa mai pierd un loc in clasament.

Per total am iesit al 43-lea din 44 care au terminat cei 80km, tinand cont ca erau inscrisi 90 de concurenti pot spune ca am iesit in prima jumatate :))) Oricum rezultatul era ultimul care conta in conditiile date, important este ca am iesit intreg atat eu cat si bicicleta. Iar experienta acumulata este "priceless": tot ce nu te omoara te face mai puternic!


Cateva concluzii si observatii:

- cel mai bine marcat traseu pe care am concurat, oricine poate veni sa ia lectii
- cateva portiuni foarte frumoase pe traseu, in special cele cu iarba, imi amintesc de un deal in forma de acoperis prin varful caruia trecea traseul lung
- atmosfera foarte buna de la concurs, merita venit si numai pentru asta, calitatea participantilor si a organizatorilor
- perioada in care este pus concursul este proasta: sau ploua de rupe sau este foarte cald. Solutia ar fi sa se tine mai devreme, ori toamana prin octombrie.


Pozele de mai jos sunt facute de organizatori sau de catre alti participanti. Le multumesc si ii rog sa imi permita sa le atasez textului:

Saint George MTB Marathon

Ma hotarasc in ceasul al 13-lea sa merg la Sf. Gheorghe la bike maraton. Ziua anterioara cu organizarea duatlonului Tara Brasei a lasat urme adanci in programul de somn.
Cu 40 minute inainte de start sunt inca in Brasov. Ajung pregatit la linia de start la 2 minute dupa ce plutonul a plecat la ora fixata. Nu mai am timp sa iau numarul, organizatorii ma indeamna sa prind ciclistii din urma, le multumesc ca m-au lasat sa concurez ! Pedalez rapid si ajung grupul de ciclisti care rula in ritm rapid pe asfalt. Intram in scurt timp pe potecile din padure si impingem bicicletele umar la umar pe cararea ingusta. Depasirile sunt greu de facut asa ca se ruleaza roata la roata.
Pe la km. 6 reusim sa ne ratacim, intr-un grup de vreo 10 ciclisti. Ma uit pe GPS si vad traseul undeva in stanga. Avem de traversat o rapa, pierdem vreo 10 min. si intram iarasi in pluton. Din nou aceeasi concurenti de depasit, noroc ca se ma largeste poteca si ai pe unde sa treci.

Apoi urmeaza o urcare printr-o mare poiana inverzita unde soarele loveste necrutator. Este foarte, foarte cald ! Beau vreo 6-7 pahare cu apa in primul punct de alimentare intalnit, pentru a evita deshidratarea.
Traseul continua prin paduri frumoase (pacat ca nu a fost curatata poteca de crengi) iar apoi pe drumuri forestiere. Marcajul este foarte bun, iar organizatorii foarte amabili. Sare in ochi ca in aproape fiecare post de pe traseu sunt fotografi inarmati cu SLRuri! Dupa o zona cu noroi, la un punct de control organizatorii ung lantul bicicletelor.

Tura lunga are 42 km si 1150m denivelare pozitiva. Urcarea dinainte de Sugas de la tura lunga este interminabila: cel putin 250m denivelare in care trebuie impins la bicicleta pe o panta foarte abrupta prin padure. Prea mult push-bike ! no fun ! Ar fi bine aici ca organizatorii sa gaseasca o alta varianta de traseu...
La inceputul lungii coborari finale constat ca am facut pana :( Cum in spatele meu era un concurent doar la vreo 2 minute, stau si dau la pompa cat pot de repede si renunt sa mai repar pana, a-si fi pierdut timp pretios. Sunt depasit, dar apoi depasesc inapoi si in viteza mare ma indrept spre Sf. Gheorghe.
Urmeaza ceva asfalt... Roata de dezumfla de tot la intrarea in oras si fac ultimii vreo 2-3 km pe janta, trec linia de sosire la vreo 4 minute inaintea concurentului urmator.

A fost o cursa agreabila, prima la care particip dupa cativa ani, o experienta foarte utila inaintea cursei de la Medias, in care am intalnit si mi-am facut prieteni noi.
Nota 10 pentru organizatori, foarte amabili si dedicati. O mentiune speciala si pentru tombola de la sfarsit in care fiecare concurent a castigat 2-3 obiecte !