Schi Bucegi: valea Morarului + valea Bujorilor

Valea Morarului este una din cele mai frumoase si placute vai de schiat din Bucegi. De obicei inchei in fiecare an sezonul de schi, la sfarsitul lunii Mai cu o tura pe aceasta vale. De data asta pe Morar am inceput sezonul de vai 2012. In 11/03 am pornit o trupa voioasa spre cabana Omu cu scopul clar de a cobori pe Morar. Din cauza vantului puternic pe platou zapada era neobisnuit de putina pentru martie, a trebuit sa ne calculam bine traiectoria pentru a ajunge pe schiuri pana la Omu. Prima caldare avea putina zapada si multe placi de vant dar mai jos pe firul vaii se vedea foarte multa zapada in timp ce pe versanti era cam iarba. Coborarea a fost placuta alternand zapada tare cu zone unde am ocolit placi de vand si apoi un powder super in Poiana cu Urzici. Premiera a fost ca am reusit sa coboram pe valea Bujorilor pornind din poteca triunghi rosu si ajungand pe schiuri pana la Gura Diham. Superba aceasta vale ingusta si bine ascunsa in padure, zapada mare a facut sa putem trece peste obstacolele care o fac impracticabila in restul anului.

Bike Bucegi: all the way up !

O tura in sambata cu Maratonul 7500. Am plecat patru biciclisti voiosi dis de dimineatza din Brasov, pentru a face inca o tura de bike in Bucegi si a fi mai aproape de prietenii care participa la singurul ultramaraton de la noi. Jos palaria pentru cei care au reusit sa termine tura cu cei 7500m denivelare!
La 7.30 dimineata coboram din tren in Sinaia si incepem pedalarea spre Dichiu. Cum nu e trafic prea mare la aceasta ora urcam cu spor pe soseaua proaspat asfaltata. Soarele bate nemilos, dar mai sunt destule ore pana la miezul zilei cand caldura va fi in toi. La un moment dat observ ca am 8 la roata din spate si cand ma opresc sa vad mai atent ce se intampla descopar o spitza rupta. Probabil s-a rupt cu vreo 2 zile in urma prin padurile de langa Brasov. Niste leucoplast rezolva temporar problema. Eu cu Codin urcam pana la Omu unde erau foarte multi turisti, biciclisti si concurenti. Apoi coboram pe valea Obarsiei sa vedem cat este de ciclabila. Ajungem dupa o ora la Pestera, cu superbe portiuni de coborat dar si cu multe push-bike sau carry bike. Pana la cascada Ialomitei lucrurile au mers ca pe roate, dar apoi au fost destule zone mai putin ciclabile, poteca ingusta cu multi bolovani pe care este greu de stat in sa. Per ansamblu merita coborata valea, dar este mult mai ciclabil de la Omu spre saua Strunga de exemplu.
De la Pestera am mers la Padina unde ne-am ospatat ieftin si bun iar apoi am coborat pana la Cheila Zanoagei de unde am urcat inapoi pe Dichiu. Apoi cu mare viteza la vale spre Sinaia. Totusi la Cuibul Dorului unul dintre coechipieri a facut pana pentru a doua oara si cu mai putin de 30min. inainte de plecarea trenului noi eram inca pe munte. Pe serpentine spre Sinaia am gonit cu peste 60km/h depasind toate masinile si ajungand in gara cu vreo 10min. inainte de ora plecarii trenului(care avea intarziere).
Per total o zi cu 2100m denivelare pozitiva si vreo 85km.

Bike Bucegi Alta Ronda !

Am ajuns la masina bucuros ca am luat-o inaintea furtunii care se apropia amenintator, doar era cod galben.
Patru ursi ma asteptau nerabdatori, raspanditi in jurul masinii...

Este doar sfarsitul unei ture epice in Bucegi. Genul de tura pentru care te feliciti ca te-ai apucat de mountainbike!
Exact opusul concursului de la Medias, povestit in postarea anterioara !
Vreme perfecta, teren excelent de biciclat, muntii Bucegi cu peisaje care iti taie rasuflarea, si un traseu ce sunt sigur ca va deveni clasic:
Bucegi Alta Ronda - sau Circuitul Inalt al Bucegilor pentru a folosi o denumire italiana, amintind de Dolomiti :)

Adica: Cota 1400 - Piatra Arsa - Babele - vf. Omu - Batrana - Strunga - Padina - Bolboci - Dichiu - Piatra Arsa - Cota 1400
62km cu 2100m denivelare pozitiva

In afara de tronsonul Cota 1400 - Mioritza care este oribil atat la urcare cat si la coborare(dar este accesul cel mai rapid la platou), restul traseului este surprinzator de ciclabil. Pana la Omul am facut cu putin peste 3 ore dupa care drumul spre saua Strunga este presarat cu urcari si coborari agreabile.
Chiar inaintea noului refugiu Batrana este o portiune de jnepenis unde a trebuit sa port efectiv bicicleta deasupra capului pret de vreo 15 minute, altfel este aproape imposibil de razbit, desisul fiind mare.

Merita remarcata ciorba de la Padina, care este f. buna si ieftina: 4 lei ! Ciorba de la Omu, este ceva mai diluata cu apa, face 10 lei, dar oricum este o hidratare binevenita. In rest de la Padina la Piatra Arsa este drum forestier ciclabil in totalitate. Ca noutate este asfaltul ce urca de la Sinaia si se opreste la intersectia de pe Dichiu catre Padina.

Episodul cu ursii de la Cota 1400 deja este clasic, ii puteti intalni zilnic pe acolo. Intai am crezut ca este un magar care pastea din poienita alaturata, apoi cand m-am apropiat si am constatat ca este ditamai ursul am bagat repede tot ce aveam in masina si eram gata de start. M-am apropiat din nou pentru a face o poza si am constatat ca de fapt era ursoaica cu 3 ursuleti! Pericolul este ridicat in cazul acesta, doar ca ursuletii asteptau disciplinati sa plec pentru a cotrobai dupa mancare prin parcare. Dupa cateva poze si filmulete mi-am vazut de drum incheind o zi de referintza pentru sezonul de vara.

Valea Costilei: you fall, you die !

In 99% din cazuri pe Valea Costilei starea zapezii nu permite coborarea in conditii de sigurantza. Valea se transforma intr-un "death-trap". Si nu este atata vorba de panta (in cel mai putin inclinat loc Costila este la fel de abrupta ca Malinul in cel mai inclinat loc), cat de imposibilitatea de a te opri din orice cadere, chiar la viteza foarte mica... Si urmeaza 900m denivelare peste stanci si canioane inguste. Odata intrat pe vale orice tentativa de retragere este un episod de alpinism hivernal la coltari, piolet, eventual coarda si pitoane de gheatza !
Luni cand am intrat noi pe vale situatia nu s-a prezentat bine de loc. Desi la intrare nu era chiar atat de rau apoi valea si-a aratat toata dificultatea: zone inguste de 3-4 metrii unde pe aceasta latime mica intalneai: 1 metru de zapada moale, 1 metru de crusta si un metru de gheatza si asta la o inclinare de vreo 40 de grade...
Orice astfel de coborare se transforma intr-un episod de supravietuire...
Eu am fost multumit ca am avut schiurile in picioare. Cu snowboardul m-asi fi descurcat pe 70% din vale mai bine, dar pe 30% din coborare nu stiu cum a-si fi putut trece...

Faptul ca ar fi putut sa ne curga ceva zapada in cap (am auzit bufnituri dinspre partea cu Peretele Vaii Albe) sau urmele foarte proaspete de ursoaica cu pui ce porneau de la refugiul Costila in sus pe vale sunt doar niste detalii nesemnificative dupa "thrill-ul" de pe vale.

Cateva poze de la Bubulu si un scurt filmuletz:

Ski in the Sky

O tura care a avut loc exact in urma cu o luna: traditionala coborare pe Valea Morarului pe care o fac cel putin o data pe an. De data asta zapada a fost mai putina ca in alte dati si foarte dificila de schiat: crusta, placi de vant, scoici, denivelari, gheatza, tot tacamul... mai putin powder. In schimb compania a fost foarte placuta: Geo, Bubulu si Liviu, iar ospitalitatea de la Meteo Omu deosebita ;)
Am coborat dinspre saua Bucsoiului unde am prins o lumina deosebita pe fondul vantului foarte puternic care viscolea zapada.