La Grave

La Grave este mecca schiului off-piste si extrem.
Un satuc din Provence, situat la poalele varfului La Meije (3982 m) ofera 2150m denivelare pentru ski intr-un domeniu cu ghetzari si pereti verticali, fara partii si cu o singura gondola ca mijloc de acces.

Venind direct din Austria de la Soelden, shocul pentru mine este total: de la sute de instalatii cu totul amenajat la o zona aproape intacta, de la vremea cetoasa din ultimele zile la soarele atotcuprinzator dar cu un frig mushcator,
de la muntii de 3000m la cei de 4000m, de la locul unde nimeni nu iesea off-piste, la locul unde nimic nu era marcat, de la skiurile normale de partie, la lopetiile rocker cu 120mm in talie, de la mancarea indoielnica din Austria la specialitatiile frantuzesti super gustoase, de la limba "barbara" si greu de digerat la limba pe care o intelegi instantaneu, de la oamenii reci si distanti la cei care stau cu placere sa dialogheze cu tine, si enumerarea ar putea continua mult...


Grupul cu care am fost(toti romani), era format din iubitori ai skiului extrem, obisnuiti ai locului, oameni care pe langa echipamentul de salvare in avalanse (ARVA, lopata, sonda), au in bagajul lor: ABS, avalung, piolet, coarda, ham, pitoane de gheatza etc...
Si nimic din acest echipament nu este de prisos, avand in vedere ghetarii cu crevasele lor bine vizibile sau cele bine ascunse sub zapada; dar mai ales culoarele super abrupte pe unde prietenii mei aveau sa schieze (cateva accesibile la acea ora, pe multe dintre ele starea zapezii nu permitea coborarea). Sunt culoare cu inclinatii de peste 40 de grade, unele atingand si 55 de grade, locuri unde o cadere este cu sigurantza si ultima...
Toate bune si frumoase, mai putin zapada, care desi era in cantitati impresionante, nu era fresh pow, ceea ce pentru mine, care eram cam singurul cu snowboardul pe tot muntele, nu era chiar o bucurie.
Prietenii mei aveau sa schieze cam 6 zile in La Grave, eu am preferat dupa doua zile sa ma dau in renumitele statiuni din jur: Les 2 Alpes, L'Alpe d'Huez, Serre Chevalier, decat sa ma dau pe hopuri de un metru pe o zapada beton.

Nu cred ca o sa scriu un post special despre skiul extrem, desi ar fi multe de spus, dar ideea este ca: schiul e superior sonwboardului in culoarele abrupte si inguste, cu zapada dura, unde trebuie sa tzopai de pe o parte pe cealalta pentru a intoarce, este mult mai usor si safe de a te echilibra pe schiuri, plus ca nu esti niciodata cu spatele la panta.

Aici am nimerit chiar de la prima tura, deasupra crevasei, pe care am trecut-o, cu sansa, alunecand drept peste podul de zapada care se vede mai in spate. Cateva ore mai tarziu, era plin de urme pe acolo, semn ca lumea s-a luat dupa urma mea. Ceea ce confirma regula de a nu te lua dupa urmele altora, nu stii niciodata unde te pot duce...

Mai multe pe blogul lui Matei: http://www.mateilaudoniu.ro/?p=689

Les Vosges

Dupa o luna m-am intors din nou in Lorena si Alsacia pentru o tura in muntii Vosges de data aceasta. Impreuna cu Marc si Sorinel am reinnodat epoca de glorie de acum 6-7 ani cand faceam saptamanal ture in Alpii Sudici.
Pentru mine a fost prima tura in muntii Vosges si a fost plina de surprize: traseu spectaculos taiat in stanca, cu lanturi si tunele, zapada dar si soare si eu in mijlocul unui spectru, capre negre si kite-surferi la 1300m. Am atins Hohneck varful-platou la 1364m care era ascuns intr-o ceatza deasa.
Muntii Vosgi sunt practic continuarea dincolo de Rihn a muntilor Padurea Neagra unde fusesem cu 2 saptamani inainte. Aceleasi dealuri impadurite, sate micutze si lacuri ascunse printre copaci. Si aceleasi inaltimi maxime de 1300-1400m pe dealuri cu fruntea despadurita.