Tura facuta in urma cu o saptamana. Dupa ce in toate zilele din cursul saptamanii a fost frig si a nins, abia am asteptat w.e. pentru a mai face niste coborari in Poiana. Dupa vreo doua ture, in care zapada era super in Kanzel, vremea s-a incalzit prea tare si placa nu mai aluneca de loc. Asa cum planuisem ne-am urcat in masina si am dat fuga in Ciucas. Planul era traditionala coborare de pe varf prin valcelul Tigailor si valea Berii pana la masina. Urcarea decurge rapid, intr-o ora jumate suntem la fosta cabana Ciucas unde intalnim numerosi turisti care coborau. De acolo in sus vantul s-a intetit foarte tare, Ciucasul nu iti dezminte reputatia de "stapan al vanturilor" si avem de luptat ddin greu cu rafalele care viscolesc zapada. Eu cu placa in spate sunt lovit din plin, trebuie sa gasesc anumite unghiuri in care placa sa fie cat mai putin in vant. Pe pantele din superioare ale muntelui devine prea abrupt sa merg cu rachetele in picioare si iata-ne agatandu-ne cu disperare de creasta si tarandu-ne in patru labe sub rafalele dezlantuite. Cu multa vointa ajungem totusi pe varf, presati si de ora avansata 18.15 si inca nu se trecuse la ora de vara.
Coboararea este si ea dificila, sus pe varf este crusta, apoi pe firul valcelului zapada este prea moale si placa mea nu mai aluneca, asa ca trebuie sa o scot si iata-ma tarandu-ma prin zonele plate cu placa in mana... Se face si bezna dar ajungem cu bine in valea Berii unde zapada este inghetata si ajungem f. repede la masina pe placa/skiuri.
Momentele de extaz ale turei au fost peisajele impresionante ale stancilor imbracate in zapada, in lumina de apus. Am regretat ca nu am avut Nikonul la mine...
No comments:
Post a Comment