Bike in Crai

A venit si randul primei ture mai serioase de bike in Crai, cu ocazia Pastelui. Pe unde acuma doua saptamani era multa zapada, gheatza si foarte acrobatic de trecut, acuma era un drum forestier uscat, cu foarte mici urme de zapada. Am urcat de la Gura Raului, prin Chei pana la Table si apoi am inceput sa cobor spre Brusturet. La Pod am renuntat sa mai cobor din cauza noroiului previzibil, prin cheile Brusturetului si m-am indreptat spre Sirnea, in curmatura Groapele. Cum totul mersese prea bine si rapid pana atunci am decis sa iau pe muchie drumul spre la Table de unde urma sa cobor prin Pestera si Magura inapoi la Gura Raului. Pe marcaj scria o ora pana la Table. Mai fusesem o data in sens opus pe acolo si stiam ca drumul e foarte putin umblat, denivelat si greu de dibuit. Dupa vreo 20 min de carat viguros bikeul in spate cand sa o iau la vale am dat peste zapada pana la genunchi. Asa ca a urmat carat la vale, in pantaloni scurti prin zapada mare, pana la un alt indicator unde scria tot o ora pana la Table !!! Drumul se cam pierde prin balarii, orbecai putin, apoi ma orientez si ies la stana din Coja. Ii dau la vale rapid ca se apropie noaptea, cobor pante abrupte, care pana atunci nu imi iesau pe bike, alunec prin Pestera pe pietris abrupt si ma accidentez usor, accelerez si mai tare, inclusiv la deal, ajung f. rapid in Magura, unde gasesc canalul si poteca care ma scot la Botorog prin padure, pornind de langa pensiunea de la tanti Adriana. In 5 ore bucla este buclata, sunt din nou la masina.



Dezastrul de la Table, la fel ca anul trecut, sau chiar mai rau, si cu natura care renaste, era plin de branduse.