Knowledge is powder

Traducerea titlului ar fi: daca cunosti locurile, stii sa te dai la un nivel decent ai o conditie fizica buna si padurea iti este prietena atunci gasesti powder cat cuprinde, chiar si dupa o saptamana in care toata lumea a tavalit zapada prin Postavarul.
Pozele de mai jos sunt facute duminica trecuta, cand in ciuda caldurii au ramas destule locuri in care zapada s-a pastrat la rece, un powder superb :D

Postavarul: the death trap !

Sambata trecuta am coborat in premiera spre Timisul de sus, de langa vf. Postavarul - Cristianul Mare pana pe valea Calului, realizand astfel intr-o saptamana toate cele 4 coborari clasice din Postavarul.
Valea in sine este foarte abrupta, ingusta si adanca. In momentul cand am coborat-o, zapada era cu crusta in partea de sus, dupa care era plin de bulgari din avalansele scurse in ultimele 24 de ore. Avalansele, lungi de sute de metrii, au maturat toate fetele si valcelele adiacente vaii, transformand valea intr-o capacana fara iesire pentru eventualele vietuitoare si oameni prinsi la momentul nepotrivit.
Noi am coborat pe urmele altor colegi si cunoscuti care fusesera pe acolo doar cu vreo 1-2 ore inaintea noastra, deci pe firul vaii nu era nici o placere sa cobori, din cauza bulgailor si transeelor din zapada, eu am gasit fetze impadurite pe partea stanga unde a fost o placere sa alunec.






Inainte de a cobori pe vale am skiat toata ziua in Poiana, aici m-am antrenat pe la pilon:



Incepem coborarea pe vale, jos se vede halta CFR Timisul de Sus:

Traian in zapada grea, parca imitand o sculptura de Miro:

Se vad primele scurgeri de zapada, inca suntem in partea superioara a vaii:

Zapada grea a dus la un festival de cazaturi:

O avalansa de dimensiuni cel putin medii, a ajuns de pe un valcel pana pe firul vaii. Eu coborand prin padure pe o fatza laterala nu am avut perspective favorabile pt. a fotografia avalansele ajunse pe firul vaii. Deci pozele sunt mai putin concludente decat realitatea din teren:

Zapada a plecat de pe toata fatza impadurita aunecand pe solul stancos si abrupt:

Este genul de zapada de primavara, uda si grea care te trage la fund daca esti cu skiurile sau placa in picioare, si apoi ingheatza foarte repede in jurul tau...

Un punct mai delicat de trecere pe firul vaii, poate singurul (exista chiar si un cablu acolo):

De acolo de sub statia telecabinei am pornit:

Concluzia este ca am picat la momentul nepotrivit, fiind o vale cu expunere sud-estica trebuie ajuns acolo in zilele foarte friguroase, putin insorite si cu multa zapada. Adica conditii care nu sunt indeplinite aporape niciodata pe parcursul unui sezon. In conditii ideale probabil ca este cea mai spectaculoasa si rapida coborare off piste din Postavarul.

Retezat, povestea alba

In ziua urmatoare turei de pe Peleaga, vremea a fost la fel de frumoasa permitandu-ne sa atingem obiectivul stabilit din ajun: urcarea pa varful Retezat. Traseul plecand de la Gentiana continua pe valea Pietrele, apoi urca ma muchia Stanisoara, de unde prin niste traverseuri ajungem in saua de iarna din fundul vaii Stanisoara. Din sa urcam pe muchia si pe un versant pana pa vf. Retezat. De acolo cobararea a fost epica, dear despre asta intr-un alt post ;)

Piramida varfului Retezat vazut de pe Peleaga:

Urcand pe langa varful Bucura II:

Coborarea in valea Stanisoara:

Spre saua de iarna:

Cazan de nori, peste rezervatia stiintifica:

Panta finala inainte de varf:

O santinela izolata in zapada si un lac inghetat pe fundal:

Pe platul somital, cu Bucura II si Peleaga in fundal:

De la stanga la dreapta: vf Mare, Parangul, Papusa, Peleaga:

Postavarul: Groapa Lunga

Acestea sunt zilele cand zapada e cat casa ! iarna care vine la mijloc de martie.

Ieri, la ora de seara am dat o coborare ca in povesti din Postavarul, pe Groapa Lunga (dupa unele harti mai vechi): pornind din zona somitala, prin Poiana Trei fetite si apoi pe vale. Tura s-a sfarsit printr-o urcare spre Spinarea calului si coborarea la Timisul de Sus.

Zapada avea si 2 metri pe alocuri, totul era acoperit ca un strat suficient de consistent pana jos, ceea ce este destul de rar pt. expunerea sud-estica a vaii, probabil e cea mai faina coborare din Postavarul atunci cand este zapada. Dezavantajul este drumul de retragere destul de lung spre Predeal sau Timis, sau o masina care sa astepte in cheile Rasnoavei