Sloeru-Marcusanu-Petru-Orjogoaia

Sambata trecuta, dupa ce am stat in cumpana sa merg la maratonul Pietrei Craiului (dar am renuntzat din cauza ca nu aveam chef sa ocolesc muntele, ci sa urc pe el ! plus taxa de inscriere aberant de mare :( 75 lei pe loc ) si a doua varianta orientarea de la Cluj, la care am renuntat din varii motive am decis sa fac un montainbike prin locuri unde nu am mai ajuns vreodata...

Sambata la 9 si ceva ajung in Azuga, ma intalnesc cu Radu Savin si apoi apare si Bubulu. Tinta noastra: Pasul Bratocea !!! mult prea ambitioasa cum avea sa se vada, pt. o zi de toamna mai scurta si conditii meteo nefavorabile, plus ora tarzie de plecare.

Dupa indelungi discutii decidem sa incercam sa urcam cu gondola de la Azuga pentru a castiga timp si renuntam la planul initial cu valea Azugii si Rentea.

Dupa aprige negocieri cu cei de la gondola si in final un telefon la Bucuresti reusim sa urcam in gondola fara sa fim jupuiti de fiecare banut...

Sus ne asteapta o priveliste magnifica, Bucegii scotand capul printre nori:





Prima noastra tinta, vf. Cazacul:





...care ne asteapta deja in ceatza, desi era relativ devreme.




Apoi la vale spre Petru-Orjogoaia, printre vizibile urme de obuze si transee, teribile marturii ale razboiului de acum aproape 100 de ani :(




Cautand cea mai buna coborare spre valea Doftanei:




Rostogolindu-ne la vale, o coborare absolut superba pana la aproximativ 850m alt. in Valea Doftanei:





Dupa aproape 2 ore de urcare pe valea Doftanei ajungem in pasul Predelut, la 1300m altitudine si incepem sa urcam spre Sloeru-Marcusanu. Era deja ora 16 si era clar ca nu vom ajunge prea departe, dar am gasit vreo doua variante de coborare de pe varf.



Prima parte pornind din pas este neasteptat de usoara si foarte pitoreasca:




Apoi lucrurile devin patetice, iarba rea este groaznica, ne chinuim din rasputeri sa inaintam :((




Spre varf ceata este atotstapanitoare, nu vedem mai nimic, nici nu stim prea clar care este varful, deja este ora 18 cand incepem sa coboram... dar de vreo ora nu mai era nici urma de poteca sau marcaj :(( Decidem sa nu riscam sa cautam cele 2 coborari posibile si sa nu gasim nici una, nu vroiam sa iesim abia dimineatza din vreo vale plina de obstacole... mai ales ca era avertizare meteo si ploile nu vor intarzia sa apara...



Singurul mod de a ne intoarce este GPS-ul lui Bubul, fara de care am fii complet dezorientati, si pierdutzi, este absolut salvator in acest caz. Mergem urmand trackul de la dus, aproape o ora dupa care dam in poteca de la intoarcere.

Reusesc sa gasesc chiar si varful matematic, Sloeru, care este bine ingropat intre balarii...
Iarba este atat de mare si denivelata incat chiar si in zone perfect orizontale preferam sa luam bicicleta in carca si sa avansam asa cu ea, pentru a ne misca mai rapid ...



Chiar cand s-a intunecat suntem in Pasul Predelut, apoi intr-o ora de navigat pe bezna ajungem la DN1a la Bradet si de acolo i-am dat shpan, cu o medie de peste 30km la ora, in mai putin de 30 de min. ajungem pana in Brasov ! ...Unde trenul deja plecase, dar cu un autostop Radu reuseste sa ajunga in Azuga si sa recupereze masina si sa se intoarca in Brasov si sa il ia pe Bubulu.

Per total 10 ore de bike, cu pauze incluse, 2000m denivelare negativa si vreo 1200m denivelare pozitiva, multi km. parcursi, in zone superbe pt. mountainbike, peisaje de toamna, vremea de la frig, ceatza si stropi de ploaie pana la peste 25 de grade in valea Doftanei.
Si gandul de a reveni in Grohotis, poate de data asta plecand de la Babarunca...