Dupa Geiger, cursa sezonului, cu greu m-am hotarat sa merg la Predeal unde ma asteptam sa fie o cursa plictisitore pe forestirele din valea Azugii.
Surpriza a fost totala, am participat la cea mai frumoasa cursa a sezonului! Frumoasa prin coborarile rapide pe sigle-trailuri, prin cateva pasaje tehnice, prin vremea impecabila care a facut starea traseului sa fie foarte buna.
Dupa o urcare spre Susai urmeaza o lunga cobarare rapida spre Cioplea si apoi spre tunelul de la Timisul de Sus. Urmeaza cea mai lunga urcare din traseu care culmineaza cu un push-bike de vreo 15-20min. pana in Pietricica (din Piatra Mare). Toata oboseala si frustrarea se transforma in bucuria de a cobora pe poteca marcata spre cab. Susai. Dupa ce intersectam un forestier pe care... rulau bolizii de la raliul Tara Barsei! urmeaza inca un pushbike relativ scurt pana la Susai.
Apoi urmeaza cireasa de pe tort: o coborare inventata de organizatori: printre copaci aproape lipiti unul de altul, peste acele de pin asternute ca o manta pe sol, cu latimea cat amprenta unui cauciuc. Uneori poteca serpuieste la acelasi nivel, alteori sunt ruperi specatculoase de panta, concentrarea este maxima si in acelasi timp imi vine sa scot chiote de bucurie. Se termina parca prea repede aceasta portiune si apoi urmeaza o urcare frumoasa si in intregime ciclabila pe drumul lui Ceausescu pana la Susai.
O noua coborare rapida, clasica si apoi prin padure ne indreptam spre partia Cocosul. Urcam portiunea finala pana sus la telescaun in Clabucet Plecare si apoi coborare rapida la cab. Garbova. De acolo urmam poteca marcata pe care eu nu o cunosteam ce merge pe drum de cota prin padure spre Clabucet: surprinzator de frumoasa si grozav de coborat pe bike. La un moment dat se traverseaza partia de ski si apoi ma indrept spre sosire in plina viteza pe poteca binecunoscuta paralela cu partia de ski.
Termin mai devreme ca niciodata o cursa de bike in 3h30min tura lunga de 40km si 1600m denivelare pozitiva. Am timp sa socializez cu partenerii de cursa si sa mananc o fasole cu costita pregatita de organizatori.
O clasare excelenta pe locul 11 la categoria mea, dupa multi ciclisti legitimati, crema XC-ului de la noi. Dar peste toate ramane fun-ul maxim de la concurs si descoperirea unor potecute pe care abia astept sa revin, mai ales ca sunt la doar 20km de casa.
La capitolul lectii invatate dupa cursa asta o sa fiu mult mai atent cu supra-antrenamentul in preajma concursurilor, cele doua antrenamente dure de marti si joi au facut ca sambata la concurs sa fiu cam stors de energie, incapabil sa furnizez efortul maxim pe urcari.
Big thumbs up pentru organizare, traseu si marcaj, ne vedem cu sigurantza la anul!
1 comment:
hai felicitari!
Post a Comment