Anul trecut dupa ce m-a inscris a plouat de asemenea si dupa ce m-am sfatuit cu organizatorii am decis sa nu mai vin la concurs. Anul acesta m-am hotarat totusi sa vin, caci dupa parerea mea conditii ideale la Medias nu au cum sa fie decat daca cursa este programata undeva prin luna Mai. Daca nu ploua este muuult prea cald pentru gustul meu, iar traseul parcurge multe zone care nu sunt la umbra.
De data aceasta temperatura a fost ideala, chiar un pic cald in momentele cand batea soarele. Starea traseului a fost cum anticipam: noroiul epic care transforma pedalatul in vaslit prin balti si nori.
Mi-am asumat de la inceput povara acestui drum de calvar si eram hotarat sa duc pana la capat cei 80km de la tura lunga, ba chiar a-si fi mers dublu daca traseul ar fi fost atat de lung. Am parcurs suficiente ture prin noroaie si ploi ca sa mai fiu impresionat de conditiile proaste. Suntem totusi la deal printre sate si orase si nu pe culmile Bucegilor.
Totusi pentru a concura nu sunt nici pe departe conditiile potrivite. Inca de pe primele portiuni de pamant/lut am constatat neputincios ca tot ce castigam la deal pierdeam pe coborare unde rotile mele derapau la greu, la un moment dat chiar un concurent imi spune ca roata mea din spate uneori este cu juma de metru in lateral. Sa dau viteza la vale ar fi insemnat sa nu pot ocoli nici cel mai mic obstacol care mi-ar fi aparut in fatza.
Clar Maxis High Roller nu este un cauciuc de noroi. Ignitorul de pe fatza s-a comportat ceva mai bine. Decid sa merg la o viteza controlabila astfel incat sa nu zbor peste ghidon in noroi.
Pe portiunea specifica traseului lung sunt zone aproape plate unde trebuie sa iau bicicleta in carca pentru a putea trece pe acolo. La un moment dat trec printr-o balta si dupa ce roata din fatza se afunda in noroiul ascuns in balta pana mai sus de axul rotii sar pe marginea drumului si trag cu greu de bicicleta sa o extrag de acolo.
Mai incolo ajung intr-o zona de coborare unde pamantul este atat de moale si lipicios incat era de cateva ori sa imi pierd papucii in noroi, i-am extras cu greu, noroc ca legasem sireturile bine ! Fusesem prevenit de acest de acest lucru ! Aceasta panta este in coborare dar nu se poate merge nici pe bicicleta nici pe langa ea. Solutia e de a o cara in spate la vale, doar ca este o problema: noroiul a incarcat-o intr-atat incat nu mai pot sa o ridic.
Cu plamele goale ma apuc sa smulg bucati mari de noroi de pe bicicleta. Cu greu parcurg cele cateva zeci de metri pana la asfalt. Acolo ma sui pe bicicleta si la vale primesc in spate bulgari de pamant si pietre care sareau de la roti. Roata din spate avea o rotatie de zici ca avea 8 de la lutul depus.
Dupa unirea traseului lung cu cel scurt urmeaza o lunga portiune de fals plat prin camp unde noroiul este atat de mare si valurit ca si impinsul bicicletei este o munca de Sisif. Din nou rotile se incarca cu pamant amestecat cu iarba si crengute si bicicleta cu greu mai poate fi gasita in masa diforma de noroi. Cum spunea un participant inaintam ca armata germana in Rusia :P Portiunea dureaza o vesnicie pana dau de o zona cu iarba ceva mai uscata.
De pe la jumatatea cursei am pierdut posibilitatea de a utiliza SPDurile din caza pamantului depus in toate coltisoarele si a faptului ca papucii mei ajunsesera de dimensiunea si greutatea unor clapari de ski.
Ajung cam la limita timpului la Bazna unde organizatorii sunt foarte amambili si imi curata schimbatoarele de la bicicleta care nu mai faceau fatza (pana atunci pe toata durata cursei transmisia bicicletei a functionat admirabil). Urmeaza urcarea de care am auzit atata si pe care reusesc o parte sa o urc pe bicicleta. Mie mi s-a parut usoara si foarte frumoasa, pacat ca nu aveam aderentza pentru urca toata panta in sa.
Dupa 7 ore am ajuns la finish, cu putin inaintea inceperii festivitatii de premiere. Gulashul pregatit de organizatorii se terminase de mult, nu am apuc sa prind nici medalie, diploma sau buff dar astea conteaza prea putin fatza de experienta acumulata pe parcursul intregii zile.
Apoi a urmat aproape o ora de curatat la bicicleta (plus o alta repriza de curatat acasa). Si o scurta plimbare agreabila prin centru istoric al Mediasului unde am ajuns pentru prima data.
Am uitat sa spun ca si de data asta am facut pana ! Tot la roata din fatza. Probabil a 6-a pana de la inceputul sezonului. E o placere sa schimbi roata plina de noroi... S-a intamplat pe la jumatatea cursei chiar langa un post de control unde am fost ajutat cu amabilitate de catre un organizator. Iar spre sfarsitul cursei mi-a sarit si lantul si s-a blocat intre pinion si spitzele rotzii. Prilej sa mai pierd un loc in clasament.
Per total am iesit al 43-lea din 44 care au terminat cei 80km, tinand cont ca erau inscrisi 90 de concurenti pot spune ca am iesit in prima jumatate :))) Oricum rezultatul era ultimul care conta in conditiile date, important este ca am iesit intreg atat eu cat si bicicleta. Iar experienta acumulata este "priceless": tot ce nu te omoara te face mai puternic!
Cateva concluzii si observatii:
- cel mai bine marcat traseu pe care am concurat, oricine poate veni sa ia lectii
- cateva portiuni foarte frumoase pe traseu, in special cele cu iarba, imi amintesc de un deal in forma de acoperis prin varful caruia trecea traseul lung
- atmosfera foarte buna de la concurs, merita venit si numai pentru asta, calitatea participantilor si a organizatorilor
- perioada in care este pus concursul este proasta: sau ploua de rupe sau este foarte cald. Solutia ar fi sa se tine mai devreme, ori toamana prin octombrie.
Pozele de mai jos sunt facute de organizatori sau de catre alti participanti. Le multumesc si ii rog sa imi permita sa le atasez textului:
2 comments:
ca niste purcelusi.
dar cred ca pentru voi, nu conteaza, ati merge si pe nori la fel de bine. toata admiratia mea, pe cuvint.
salut,ce trek folosesti,merge bine ??suspensia fata cum e ??
Post a Comment