In 99% din cazuri pe Valea Costilei starea zapezii nu permite coborarea in conditii de sigurantza. Valea se transforma intr-un "death-trap". Si nu este atata vorba de panta (in cel mai putin inclinat loc Costila este la fel de abrupta ca Malinul in cel mai inclinat loc), cat de imposibilitatea de a te opri din orice cadere, chiar la viteza foarte mica... Si urmeaza 900m denivelare peste stanci si canioane inguste. Odata intrat pe vale orice tentativa de retragere este un episod de alpinism hivernal la coltari, piolet, eventual coarda si pitoane de gheatza !
Luni cand am intrat noi pe vale situatia nu s-a prezentat bine de loc. Desi la intrare nu era chiar atat de rau apoi valea si-a aratat toata dificultatea: zone inguste de 3-4 metrii unde pe aceasta latime mica intalneai: 1 metru de zapada moale, 1 metru de crusta si un metru de gheatza si asta la o inclinare de vreo 40 de grade...
Orice astfel de coborare se transforma intr-un episod de supravietuire...
Eu am fost multumit ca am avut schiurile in picioare. Cu snowboardul m-asi fi descurcat pe 70% din vale mai bine, dar pe 30% din coborare nu stiu cum a-si fi putut trece...
Faptul ca ar fi putut sa ne curga ceva zapada in cap (am auzit bufnituri dinspre partea cu Peretele Vaii Albe) sau urmele foarte proaspete de ursoaica cu pui ce porneau de la refugiul Costila in sus pe vale sunt doar niste detalii nesemnificative dupa "thrill-ul" de pe vale.
Cateva poze de la Bubulu si un scurt filmuletz:
1 comment:
Voi chiar sunteti niste oameni curajosi daca va dati pe acolo. Cred ca nici vara nu m-as incumeta la ce panta se vede din filmulet.
Post a Comment