Traversarea Iezerului pe bicicleta (+video)

Plecat-am noua din Brasov si cu Catalin din Pucioasa zece! 

Tinta: cel mai inalt drum forestier din Romania(2350m) si apoi continuarea pe creasta Iezerului. Nici unul dintre noi nu am mai fost pe aceste meleaguri, era o totala necunoscuta si nu puteam aprecia bine dificultatile ce ne asteapta. 

Am fost doua grupuri: unii care au plecat din Podul Dambovitei pe bicicleta cu intentia de a cobori spre Rucar dupa ce traverseaza muntele. Eu impreuna cu Pufi si Catalin am plecat direct de la barajul de unde incepe drumul forestier catre varf. La baraj facem jonctiunea cu cei 7 rutieri si pornim impreuna la deal spre indepartatele creste. 

Se merge tare, poate prea tare pentru aventura ce ne asteapta. Grupul este foarte eterogen: de la iubitori de munte la triatlonisti, de la simpli participanti la concursuri de MTB pana la castigatorul din acesta an de la Iron Bike. Primii 1000m diferenta de nivel aveam sa sufar: cele 10 ore de tura in Piatra Craiului din ziua precedenta urmate de doar 5 ore de somn isi spun cuvantul. Nu savurez deloc tura si in plus caldura este crunta, ne deshidratam vazand cu ochii si nu se arata nici o sursa de apa la orizont... Avantul nostru este domolit si mai mult de forestierul ce devine foarte pietros si ne zdruncina la fiecare pedala: aderenta se duce... la fel si ritmul de pedalat. 

Ajungem la Crucea Ateneului, punctul terminus al drumului forestier si suntem uimiti de distantele ce ni se arata in fatza. Dupa un scurt "consiliu de razboi" luam decizia sa ne despartim: 7 dintre noi vor cobori direct la cabana Voina si apoi inca 40km pe sosea pana la masini... Era clar ca nu aveau timp sa continue si noaptea i-ar fi prins pe creste fara lanterne. 

Decid impreuna cu Catalin si Pufi sa continuam! Nu stim pana unde... Intr-o ora si un sfert traversam varful Iezerul Mare si ajungem pe varful Rosu 2469m, altitudinea maxima din Iezer. Pana aici mai mult am carat bicicleta in carca, sau am impins-o la deal. Aveam sa o impingem putin si la vale si apoi sa ne suim din nou in sa. Varful Papusa este inca foooarte departe! 

Chiar si pana pe varful Batrana mai facem o ora si jumatate. Traseul este doar partial ciclabil, desi are aspectul unui platou acoperit cu iarba. Cum noaptea se apropia o luam direct la vale pe Plaiul lui Patru. In mai putin de o ora suntem la Cabana Voina dupa o coborare superba facuta in intregime pe bicicleta. Daca la inceputul coborarii pantele erau mai domoale si acoperite cu iarba, mai jos de stana in padure drumul devine foarte abrupt, un adevarat "downhill". Foarte insetati sorbim cu nesat berea fara alcool de la cabana si apoi purcedem la drum pentru inca 8km de asfalt pana la baraj. In doua ore sosim la Brasov. 

 In concluzie am avut ocazia sa vedem un munte frumos, cu panorame generoase catre Fagaras si ceilalti munti din jur. Am reusit sa il traversam in proportie de 80%. Poate intr-o zi vom reveni si vom ajunge si pe Papusa. Coborarea a fost spectaculoasa dar urcarea ne-a chinuit din cauza pietrelor: cu siguranta exista trasee care se urca mult mai cursiv. S-au strans 50km cu 1900m denivelare pozitiva in 9 ore de tura.