Este ora 13.00 cand plecam din Zarnesti. Suntem obositi. Cele 12 ore de aventura in Piatra Craiului cu o zi inainte isi spun cuvantul.
Am parcurs un traseul pe care ni-l vom aminti multi ani de acum incolo... Si a mai fost si Oktoberfestul...
Sunt doar eu cu Catalin. Nu imi fac griji ca nu ne vom descurca. Ii spun mai in gluma mai in serios ca la ora 9 seara suntem inapoi. Pornim intr-un ritm mai lent, de incalzire. Desi am facut drumul spre Plaiul Foii de 100 de ori, sunt prima data aici pe bicicleta. Nu m-a atras niciodata traseul din cauza prafului starnit de masinile care trec neincetat spre Plaiul Foii. Marim cadenta si ajungem la un ritm bun: depasim Plaiul Foii si facem o pauza scurta de 5 minute. Apoi continuam spre Rudarita si facem stanga pe traseul marcat. Am pedalat la deal 25km cu o medie de 18km/h cum ne arata ciclocomputerul. Suntem in fata singurului obstacol mai importatnt al zilei: 45 min. de pushbike pana in muchie de unde se face stanga spre barajul de la Pecineagu. La dreapta este traseul de intrare in Creasta Fagarasului. Urcam domol, povestind si facand poze. Pe muchie panorama este superba spre Papusa. Acolo trebuia sa fim azi, dar se pare ca Iezerul este muntele interzis noua...
Apoi urmeaza partea horror: coborarea pe un drum forestier foarte abrupt, plin de praf/nisip si pietre care fug sub roti. La franare roata nu intalneste nici o rezistenta. Pe cateva portiuni trebuie sa coboram pe langa bicicleta. Chiar si Catalin face asta cu full-suspensionul lui! Nu am mai intalnit de foare multa vreme o coborare atat de rea. Practic este vorba de un drum de TAF ultra-inclinat. Ajungem la barajul Pecineagu si privim cu uimire lacul aproape gol. Avem 25km de coborare pe forestier pana la asfalt. Tinem tot drumul o medie de peste 30km/h, dar nu inainte de a ne alimenta strategic. Urcam apoi pe asfalt spre Dambovicioara. Facem un popas de alimentare si radler "La Ionica" terasa aflata strategic la intersectia cu celebra urcare spre Ciocanul. Continuam urcarea prin chei spre Brusturet si apoi pana la Table. Aici ne prinde noaptea, dar cunosc zona la perfectie: biciclesc de cateva ori pe an aici, ultima data am fost prin zapezile de la inceputul primaverii. Scapam cu bine si de nelipsitii caini de la stana si ii dam la vale spre Zarnesti. Putin dupa ora 21 intram in oras. Ajungem langa gara, unde sunt parcate masinile noastre.
Am facut 83 km in 8 ore: 5h 15min de pedalat, plus pushbike si pauze de masa, poze, bere etc...
In concluzie este un tur ce merita facut macar o data de iubitorii mountainbikeului. Perspectiva inedita aspra Pietrei Craiului, Iezerului sau lacului Pecineagu merita turul. In acelasi timp traseul nu este tehnic, fiind mai mult vorba de drumuri forestiere, multe deschise traficului auto. Se merge mai mult pe vai, deci peisajul este obturat de padurea din jur. Varianta prin satele Ciocanu, Sirnea, Pestera si Magura este cu mult mai spectaculoasa. Personal nu cred ca o sa refac acest tur prea curand, sunt trasee mult mai interesante pentru bicicleta in imprejurimile Pietrei Craiului.
Sunt doar eu cu Catalin. Nu imi fac griji ca nu ne vom descurca. Ii spun mai in gluma mai in serios ca la ora 9 seara suntem inapoi. Pornim intr-un ritm mai lent, de incalzire. Desi am facut drumul spre Plaiul Foii de 100 de ori, sunt prima data aici pe bicicleta. Nu m-a atras niciodata traseul din cauza prafului starnit de masinile care trec neincetat spre Plaiul Foii. Marim cadenta si ajungem la un ritm bun: depasim Plaiul Foii si facem o pauza scurta de 5 minute. Apoi continuam spre Rudarita si facem stanga pe traseul marcat. Am pedalat la deal 25km cu o medie de 18km/h cum ne arata ciclocomputerul. Suntem in fata singurului obstacol mai importatnt al zilei: 45 min. de pushbike pana in muchie de unde se face stanga spre barajul de la Pecineagu. La dreapta este traseul de intrare in Creasta Fagarasului. Urcam domol, povestind si facand poze. Pe muchie panorama este superba spre Papusa. Acolo trebuia sa fim azi, dar se pare ca Iezerul este muntele interzis noua...
Apoi urmeaza partea horror: coborarea pe un drum forestier foarte abrupt, plin de praf/nisip si pietre care fug sub roti. La franare roata nu intalneste nici o rezistenta. Pe cateva portiuni trebuie sa coboram pe langa bicicleta. Chiar si Catalin face asta cu full-suspensionul lui! Nu am mai intalnit de foare multa vreme o coborare atat de rea. Practic este vorba de un drum de TAF ultra-inclinat. Ajungem la barajul Pecineagu si privim cu uimire lacul aproape gol. Avem 25km de coborare pe forestier pana la asfalt. Tinem tot drumul o medie de peste 30km/h, dar nu inainte de a ne alimenta strategic. Urcam apoi pe asfalt spre Dambovicioara. Facem un popas de alimentare si radler "La Ionica" terasa aflata strategic la intersectia cu celebra urcare spre Ciocanul. Continuam urcarea prin chei spre Brusturet si apoi pana la Table. Aici ne prinde noaptea, dar cunosc zona la perfectie: biciclesc de cateva ori pe an aici, ultima data am fost prin zapezile de la inceputul primaverii. Scapam cu bine si de nelipsitii caini de la stana si ii dam la vale spre Zarnesti. Putin dupa ora 21 intram in oras. Ajungem langa gara, unde sunt parcate masinile noastre.
Am facut 83 km in 8 ore: 5h 15min de pedalat, plus pushbike si pauze de masa, poze, bere etc...
In concluzie este un tur ce merita facut macar o data de iubitorii mountainbikeului. Perspectiva inedita aspra Pietrei Craiului, Iezerului sau lacului Pecineagu merita turul. In acelasi timp traseul nu este tehnic, fiind mai mult vorba de drumuri forestiere, multe deschise traficului auto. Se merge mai mult pe vai, deci peisajul este obturat de padurea din jur. Varianta prin satele Ciocanu, Sirnea, Pestera si Magura este cu mult mai spectaculoasa. Personal nu cred ca o sa refac acest tur prea curand, sunt trasee mult mai interesante pentru bicicleta in imprejurimile Pietrei Craiului.
No comments:
Post a Comment