Ciucas, povestea celor doua valcele

Iata ca a sosit momentul de a dezapezi blogul si de a relua postarile. ;)

In urma cu o saptamana profitand de vremea excelenta am pornit la un schi de tura in Ciucas. Din pasul Bratocea ne-am croit carare spre varful cu acelasi nume.
 Pe la jumatatea drumului Liviu ne-a propus sa coboram spre nord-vest pe o fatza care se transforma rapid intr-un valcel. Cu o saptamana in urma un vechi montaniard i-a aratat lui Liviu o coborare superba pornind dintr-un loc de unde cel mult se putea ghici o posibila coborare. Pe GPS-ul meu era marcata jos in vale posibila iesire de pe valcelul ce se desena printre brazi. Era in 2010 cand exploram posibilitatile de freeride in Ciucas, doar ca zapada nu a fost la intalnire pana in iarna aceasta. Din locul de plecare se vedeau doua valcele pornind din acelasi loc despartite de o muchie pe jumatate impadurita. Am hotatat se facem doua coborari, una pe fiecare valcel. Pentru prima tura decidem sa mergem pe traseul facut de Liviu cu o saptamana in urma. Dupa 200m diferenta de nivel coborate intr-o zapada exceptionala si in zone unde padurea era rara, cu superbe luminisuri ajungem la un drum de cota. Este chiar si un vechi marcaj turistic, desi pe harti nu se regaseste(eu am dat intamplator de el acum 2 ani in zona Babarunca). Ajungem rapid in imensa poiana Zanoaga, de unde pe poteci nemarcate ajungem inapoi la releul din Bratocea. Urcam cu usurinta pana la locul de start unde facem o scurta dezbatere incotro sa coboram.

Daca valcelul din stanga pe care am coborat la prima tura pare sa continue inca mult si bine pana in vale, cel din dreapta dupa o portiune foarte imbietoare se continua la 90 de grade cu o ruptura de panta impresionanta si apoi urmeaza sa se reuneasca cu valcelul din stanga mult mai jos. Exista o singura solutie pentru a afla: o luam prin dreapta. Aproape 300m denivelare intr-o zapada de vis. Se ingusteaza semnificativ valcelul, dam de cateva praguri si ajungem la o mare ruptura de panta. Eu vad doar varful brazilor din locul de unde ma aflu. Liviu mai traverseaza 5 metri si la cateva secunde vine o avalasa de deasupra lui, o curgere de primavara de pe peretii de deasupra, foarte mica cantitativ, dar cine stie ce este mai sus. Zona este in plin vest si soarele aproape de asfintit: zapada era foarte moale in acel loc. Liviu este la adapost sub o stanca dar e clar ca nu exista o continuare in jos, un perete de cateva zeci de metri ne blocheaza drumul. Punem focile si o luam la deal pe unde am coborat, reusim sa ne ratacim unii de altii, baietii luand-o undeva la dreapta prin padure in traversare. Eu urc ceva mai mult pana la o marea poiana de unde ajung in muchie si de acolo in valcelul din stanga. Schiez spre firul vaii pana in locul unde am coborat la prima tura si de unde am intrat in traverseu. Am vorbit cu baietii la telefon si erau ceva mai jos pe firul valcelului. Pornesc la vale, firul are vreo 10m latime, nici un obstacol, zapada perfecta, inclinare moderata. Epic! Ajung repede la baieti si apoi coborarea devine mai anevoioasa din cauza vegetatiei, o luam pe partea stanga printre copaci. Mai jos devine aproape plat si revenim in firul vaii. Dupa 550m diferenta de nivel suntem la iesire, punctul pe care il aveam pe GPS. De acolo mai avem vreo 7-8km pe drum forestier pana in Babarunca, in usoara coborare. Prietenii snowboarderi care au renuntat la a doua tura ne asteptau acolo cu masina. Asa se incheie o zi plina in care am descoperit noi trasee in Ciucas. Cu siguranta vom reveni in aceste locuri.