Traversarea Iezerului pe bicicleta (+video)

Plecat-am noua din Brasov si cu Catalin din Pucioasa zece! 

Tinta: cel mai inalt drum forestier din Romania(2350m) si apoi continuarea pe creasta Iezerului. Nici unul dintre noi nu am mai fost pe aceste meleaguri, era o totala necunoscuta si nu puteam aprecia bine dificultatile ce ne asteapta. 

Am fost doua grupuri: unii care au plecat din Podul Dambovitei pe bicicleta cu intentia de a cobori spre Rucar dupa ce traverseaza muntele. Eu impreuna cu Pufi si Catalin am plecat direct de la barajul de unde incepe drumul forestier catre varf. La baraj facem jonctiunea cu cei 7 rutieri si pornim impreuna la deal spre indepartatele creste. 

Se merge tare, poate prea tare pentru aventura ce ne asteapta. Grupul este foarte eterogen: de la iubitori de munte la triatlonisti, de la simpli participanti la concursuri de MTB pana la castigatorul din acesta an de la Iron Bike. Primii 1000m diferenta de nivel aveam sa sufar: cele 10 ore de tura in Piatra Craiului din ziua precedenta urmate de doar 5 ore de somn isi spun cuvantul. Nu savurez deloc tura si in plus caldura este crunta, ne deshidratam vazand cu ochii si nu se arata nici o sursa de apa la orizont... Avantul nostru este domolit si mai mult de forestierul ce devine foarte pietros si ne zdruncina la fiecare pedala: aderenta se duce... la fel si ritmul de pedalat. 

Ajungem la Crucea Ateneului, punctul terminus al drumului forestier si suntem uimiti de distantele ce ni se arata in fatza. Dupa un scurt "consiliu de razboi" luam decizia sa ne despartim: 7 dintre noi vor cobori direct la cabana Voina si apoi inca 40km pe sosea pana la masini... Era clar ca nu aveau timp sa continue si noaptea i-ar fi prins pe creste fara lanterne. 

Decid impreuna cu Catalin si Pufi sa continuam! Nu stim pana unde... Intr-o ora si un sfert traversam varful Iezerul Mare si ajungem pe varful Rosu 2469m, altitudinea maxima din Iezer. Pana aici mai mult am carat bicicleta in carca, sau am impins-o la deal. Aveam sa o impingem putin si la vale si apoi sa ne suim din nou in sa. Varful Papusa este inca foooarte departe! 

Chiar si pana pe varful Batrana mai facem o ora si jumatate. Traseul este doar partial ciclabil, desi are aspectul unui platou acoperit cu iarba. Cum noaptea se apropia o luam direct la vale pe Plaiul lui Patru. In mai putin de o ora suntem la Cabana Voina dupa o coborare superba facuta in intregime pe bicicleta. Daca la inceputul coborarii pantele erau mai domoale si acoperite cu iarba, mai jos de stana in padure drumul devine foarte abrupt, un adevarat "downhill". Foarte insetati sorbim cu nesat berea fara alcool de la cabana si apoi purcedem la drum pentru inca 8km de asfalt pana la baraj. In doua ore sosim la Brasov. 

 In concluzie am avut ocazia sa vedem un munte frumos, cu panorame generoase catre Fagaras si ceilalti munti din jur. Am reusit sa il traversam in proportie de 80%. Poate intr-o zi vom reveni si vom ajunge si pe Papusa. Coborarea a fost spectaculoasa dar urcarea ne-a chinuit din cauza pietrelor: cu siguranta exista trasee care se urca mult mai cursiv. S-au strans 50km cu 1900m denivelare pozitiva in 9 ore de tura.

Ocolul Pietrei Craiului in 80 de kilometri

  Este ora 13.00 cand plecam din Zarnesti. Suntem obositi. Cele 12 ore de aventura in Piatra Craiului cu o zi inainte isi spun cuvantul. Am parcurs un traseul pe care ni-l vom aminti multi ani de acum incolo... Si a mai fost si Oktoberfestul...

  Sunt doar eu cu Catalin. Nu imi fac griji ca nu ne vom descurca. Ii spun mai in gluma mai in serios ca la ora 9 seara suntem inapoi. Pornim intr-un ritm mai lent, de incalzire. Desi am facut drumul spre Plaiul Foii de 100 de ori, sunt prima data aici pe bicicleta. Nu m-a atras niciodata traseul din cauza prafului starnit de masinile care trec neincetat spre Plaiul Foii. Marim cadenta si ajungem la un ritm bun: depasim Plaiul Foii si facem o pauza scurta de 5 minute. Apoi continuam spre Rudarita si facem stanga pe traseul marcat. Am pedalat la deal 25km cu o medie de 18km/h cum ne arata ciclocomputerul. Suntem in fata singurului obstacol mai importatnt al zilei: 45 min. de pushbike pana in muchie de unde se face stanga spre barajul de la Pecineagu. La dreapta este traseul de intrare in Creasta Fagarasului. Urcam domol, povestind si facand poze. Pe muchie panorama este superba spre Papusa. Acolo trebuia sa fim azi, dar se pare ca Iezerul este muntele interzis noua...

  Apoi urmeaza partea horror: coborarea pe un drum forestier foarte abrupt, plin de praf/nisip si pietre care fug sub roti. La franare roata nu intalneste nici o rezistenta. Pe cateva portiuni trebuie sa coboram pe langa bicicleta. Chiar si Catalin face asta cu full-suspensionul lui! Nu am mai intalnit de foare multa vreme o coborare atat de rea. Practic este vorba de un drum de TAF ultra-inclinat. Ajungem la barajul Pecineagu si privim cu uimire lacul aproape gol. Avem 25km de coborare pe forestier pana la asfalt. Tinem tot drumul o medie de peste 30km/h, dar nu inainte de a ne alimenta strategic. Urcam apoi pe asfalt spre Dambovicioara. Facem un popas de alimentare si radler "La Ionica" terasa aflata strategic la intersectia cu celebra urcare spre Ciocanul. Continuam urcarea prin chei spre Brusturet si apoi pana la Table. Aici ne prinde noaptea, dar cunosc zona la perfectie: biciclesc de cateva ori pe an aici, ultima data am fost prin zapezile de la inceputul primaverii. Scapam cu bine si de nelipsitii caini de la stana si ii dam la vale spre Zarnesti. Putin dupa ora 21 intram in oras. Ajungem langa gara, unde sunt parcate masinile noastre.
Am facut 83 km in 8 ore: 5h 15min de pedalat, plus pushbike si pauze de masa, poze, bere etc...

  In concluzie este un tur ce merita facut macar o data de iubitorii mountainbikeului. Perspectiva inedita aspra Pietrei Craiului, Iezerului sau lacului Pecineagu merita turul. In acelasi timp traseul nu este tehnic, fiind mai mult vorba de drumuri forestiere, multe deschise traficului auto. Se merge mai mult pe vai, deci peisajul este obturat de padurea din jur. Varianta prin satele Ciocanu, Sirnea, Pestera si Magura este cu mult mai spectaculoasa. Personal nu cred ca o sa refac acest tur prea curand, sunt trasee mult mai interesante pentru bicicleta in imprejurimile Pietrei Craiului.

Fagaras: vf. Moldoveanu, cu "bicla", intr-o zi!

Cifrele sunt seci: 80km, 2450m denivelare pozitiva, 15h, aproximativ 3 ore in care am impins/carat bicicleta. Dincolo de ele ramane poate cea mai frumoasa tura de anul acesta si satisfactia de a bicila pana pe acoperisul Romaniei. Placerea de a descoperi o zona cu totul noua, cu peisajele superbe pe o vreme ideala de mers la munte va ramane pentru foarte mult timp in amintirea noastra.

 Am plecat dinspre sudul muntilor Fagaras, mai sus de satul Corbi, Arges. Din ce ne-am documentat pe acolo este calea cea mai ciclabila de acces catre varful Moldoveanul. Doar ca sunt 40km pana pe varf! Tura este ideala pentru doua zile, dar constrangerile partenerilor de tura ne determina sa incercam sa urcam intr-o zi si apoi sa coboram la masini.
 Noaptea a fost scurta, am ajuns tarziu, am campat la intersectia dintre Valea Cernatului si Valea Rea iar dimineata la ora 7 eram in picioare. Catalin este cel mai obosit, a reusit cu greu sa doarma 30min. Alaturi in poienita unde ne-am campat a fost chef mare toata noaptea. Pana plecam se face ora 8. 30. Startul este sustinut, inaintam rapid, dar in acelasi timp constatam ca nu toata lumea tine pasul. Se formeaza doua grupuri. Putin dupa pranz suntem in Malita unde drumul forestier se ramifica.

Decidem acolo sa ne separam in doua grupuri: 4 vom incerca ascensiunea pe varful Moldoveanu iar ceilalti 2 vor incerca sa urce cat ii tin puterile urmand ca de la un anumit punct sa se intoarca. Dupa vreo 30km pe bicicleta ajungem la punctul unde mai trebuie sa o sa impingem la deal, sau chiar sa o caram in spate. Avem biciclete de 10-11kg, echivalentul unor rucsaci mai grei si mai incomozi. Mai putin Pufi care are o bicicleta de 16kg! ceea ce este compensata putin de faptul ca are peste 90kg. Avem portiuni de urcat, dar si de coborat abrupt, varfurile se succed in lunga muchie spre Moldoveanu. Reusim sa parcurgem portiuni pe bicicleta, ca apoi sa trecem din nou la impins sau carat in spate. Ultimii 10km pana pe varf i-am parcurs in 4 ore. La 17.15 suntem pe acoperisul Romaniei, ajungem sus in aplauzele unor turisti nemti si romani.
 Mancam, facem pozele de rigoare si apoi pornim spre lungul drum de intoarcere. Coborari si urcari cu bicicleta purtata pe brate, portiuni scurte de mers pe bicicleta. Apoi pedalam incet datorita pietrelor de pe drum dislocate de catre utilajele forestiere. Ne oprim din cand in cand sa o asteptam pe cateaua Vistea care azi a facut un maraton alergand alaturi de noi 40km! Ajungem la masini putin inainte de ora 24. Obositi dar foarte fericiti!

 De ce ne-am dus in tura asta care pare nebuneasca? In primul rand daca nu incerci nu stii cate de greu este in realitate si in al doilea rand am fost siguri ca suntem bine pregatiti pentru asa ceva! Dovada ca am avut dreptate s-a vazut a doua zi: dimineatza am fost un pic obositi dar am plecat intr-o alta tura frumoasa pe un munte invecinat. In concluzie a fost o experienta pe care cu siguranta o vom repeta cu placere!

 

Filmuletul facut de Catalin: