Maros XCM - Praf si sange la Cluj

Vazand cum pica ca mustele cunoscutii in jurul meu, chiar ma intrebam la concursul de la Predeal cand o sa imi vina si mie randul la o tranta. S-a intamplat w.e. trecut la Gilau, cu ocazia maratonului Maros.
Am alunecat pe o coborare cu pietre mari instabile si m-am lovit la antebrat si la genunchi. Am vizitat Urgentele din Cluj(care erau pline de concurenti mototoliti), dar nu a fost nevoie sa fiu cusut la genunchi. Deci per total am scapat ieftin.

Cursa de la Gilau e cam a doua ca importanta din calendarul MTB de la noi asa ca m-am decis sa particip pentru a lua cunostiinta de atmosfera si traseul de acolo si de a-mi evalua fortele in conditii de concurenta de top.
Am plecat la lungul drum impreuna cu Rares si alti ciclisti din Zarnesti.
In zilele de dinainte un genunchi ma tot supara si nu eram prea hotarat daca o sa particip sau nu, pana la urma am decis sa concurez fara a forta prea tare genunchiul si nu am folosit pedalele SPD de loc, caci ma durea atunci cand trageam in sus de pedala.
Pana la urma genunchiul cu pricina a rezistat, lovindu-ma in schimb la celelalt genunchi cand am cazut.

Traseul consta intr-o serie de urcari lungi, presarate de coborari rapide. Din cauza secetei tot traseul a fost plin de praf, ceea ce punea mari probleme de aderenta. Peisajul atat de laudat de unii consta in cateva dealuri cu poieni si ceva casute pe acolo. In rest numai drum forestier si padure. Din punctul asta de vedere am fost dezamagit, la concursul de la Sibiu de ex. peisajul a fost de 10 ori mai frumos.
Oricum in timpul concursului numai de privit la peisaj nu ai timp. Urcarile lungi pe forestier si coborarile foarte rapide tot pe forestier nu mi-au placut, cursa fiind prea rapida si implicit periculoasa pentru gustul meu. Prefer portiunile mult mai tehnice asa cum a fost coborarea nou introdusa catre Maguri-Racatau.
Am murit de cald si la concursul asta, cele vreo 24 de grade in aer au fost amplificate de caldura radiata de solul orange, lutos. Pe celebra urcare adrupta de la Pape au fost locuri unde m-am dat jos de pe bicicleta din cauza transpiratiei care imi curgea siroaie pe fatza, eram sufocat de caldura, iarasi am baut peste 5 litri de lichide in timpul cursei.

Am cazut la putin dupa postul doi de control, chiar inaintea celei mai tehnice coborari de pe traseu. Cum nu aveam alta varianta decat sa ii dau la valea am continuat cursa, si vazand ca nu sunt accidentat serios am rulat inca 50km cu piciorul plin de sange si antebratul plin de lovituri si zgarieturi pana la linia de sosire.
Cu ocazia cazaturii mi-am pierdut si ciclocomputerul, cum aveam sa constat cativa kilometrii mai jos... Acum cercetez piata pentru a-mi cumpara altul.

Per total a fost o experienta interesanta dar departarea si profilul cursei ma face nu imi doresc sa revin la Maros prea curand.
Felicitari insa organizatorilor pentru marcajul de pe traseu, pentru posturile de control suficient de dese si bine aprovizionate, oamenii din posturi amabili si bine instruiti, pepenele si pastele de la sfarsitul cursei si premiile substantiale pentru castigatori. Rares a castigat detasat concursul la tura scurta, felicitari!

M-am inscris la proba lunga de 77km, cu 2700m denivelare pozitiva pe care dupa toate aventurile am terminat-o in 6h45min, pe locul 20 la categoria mea.

Fagaras: Tarata, Vartopel, Albota (III)

Creasta Vartopel, impreuna cu Arpaselul reprezinta cea mai accidentata portiune a crestei principale a muntilor Fagaras. Cele doua creste se intalnesc in varful Fantana de unde spre nord coboara muchia Albota.

Vartopelul este o portiune scurta de creasta, ascutita ca o lama, strajuita de versanti abrupti spre sud si mai ales spre nord. Dana si Mihaela s-au descurcat excelent, cum de altfel ma si asteptam si reusim sa parcurgem tot Vartopelui fara a face apel la cordelina. Din varful Fantana fetele decid sa coboare in valea Arpasului Mare in timp ce eu voi continua in coborare pe muchia Albota.

Pe la sfarsitul anilor '90 am fost prima si ultima data pe Albota si de atunci am amintiri placute despre o muchie frumoasa cu peisaje superbe. Doua ore incerc sa inaintez cat pot de repede ocolind acolo unde se poate sau traversand direct in escalada varfuri cand nu am de ales. Fac scurte pauze foto si admir Albota pe vremea superba din acea zi. Ajung aproape de sfarsitul zonei accidentate cand decid sa cobor si eu in valea Arpasului, pe o fatza inerbata pe care o vazusem inca de pe creasta. Jos pe vale se zareste o mare poiana dar pana la ea este si o mare ruptura de panta pe care nu stiu cum o voi cobori. Dupa cateva sute de metri de coborare aproape verticala ajung la un mare zmeuris brazdat de potecute facute cel mai probabil de catre ursi. Nici nu ma gandesc sa prind una dintre aceste poteci si cobor pe firul valcelului care pe alocuri este accesibil, pe altele este dezescalada iar pe alocuri urc in tufele de jnepenis de pe margini si incerc sa ocolesc saritorile mai mari. Am noroc ca este uscat si aderenta este foarte buna. Dupa vreo ora de coborat pe acest valcel ajung in poiana chiar in momentul in care fetele au ajuns si ele pe acolo. Poteca nefiind clara iar marcajul stravechi le-a luat destul de mult sa coboare. Suntem intr-o mare poiana unde este si o stana abandonata iar la cativa pasi de acolo se afla si o casa de vanatoare in stare destul de buna. GPSul arata inca 6km in linie dreapta pana la masina si noua ne ia aproape 3 ore de mers pe poteca neclara la inceput, care tot urca si coboara pentru ca apoi sa se uneasca cu poteca turistica spre cabana Turnul.

Fagaras: Tarata, Vartopel, Albota (II)

A doua zi dimineata urcam de la cabana Podragul in creasta principala a Fagarasului. Strabatem portiunea de creasta pana la Fereastra Zmeilor. Scopul este de a cobora pe muchia Albota. Dar pana acolo mai este un mic "obstacol": creasta Vartopelului!

Noul refugiu de la iezerul Podul Giurgiului(frate cu noul refugiu din Fereastra Zmeilor), spatios, dotat chiar si cu electricitate datorita unui panou solar proaspat montat. Totusi aspectul interior era cam dezolant, probabil si datorita turistilor "binevoitori":

"Acoperisul" Romaniei, Vistea-Moldoveanu, in fundal:

"La trei pasi de moarte", pe creasta principala a Fagarasilor:

O portiune din creasta Museteica, cu vf. Arpasul:

La fereastra Zmeilor:

Lac in caldarea Podragul:

Creasta Vartopel, in prim plan:

Fagaras: Tarata, Vartopel, Albota (I)

Acum zece zile profitiand de w.e. cu vreme perfacta care se anunta am hotarat sa fac una din putinele ture de hiking de sezonul acesta, mai ales ca tendinita m-a mai lasat. Pe asa vreme Fagarasul cu ale sale inaltimi era destinatia evidenta.
Cum de mai multa vreme vroiam sa repet creasta Albota am decis sa facem o tura de doua zile cu innoptare la cabana Podragul.

Ziua unu a insemnat o lunga urcare pana la cabana Turnul din locul in care am parcat masina (din ce in ce mai jos pe drumul forestier din cauza deteriorarii acestuia). Ideea era de a prinde poteca marcata care urca de la Turnu pe muchia Tarata. Cabanierul mi-a spus ca poteca a cazut in paragina de muuuulta vreme, fiind total impracticabila acuma. Ceea ce este valabil pentru multe alte marcaje din Fagaras, cum ar fi si coborarea de la Fereastra Zmeilor pe valea Arpasului Mare.

Asa ca am urcat de-a dreptul in Muchia Tarata pe o fatza inierbata si de acolo am urmat muchia pana in curmatura Iezerului de unde am coborat la cab. Podragu.

Urcarea directa de la cabana Turnul in muchia Tarata:

Muchiile Podragu, Albota si Vanatoarea:

Muchia Gardomanul:

Pe muchia Tarata:

Predeal MTB Trophy - Fun all the way fun !

Dupa Geiger, cursa sezonului, cu greu m-am hotarat sa merg la Predeal unde ma asteptam sa fie o cursa plictisitore pe forestirele din valea Azugii.

Surpriza a fost totala, am participat la cea mai frumoasa cursa a sezonului! Frumoasa prin coborarile rapide pe sigle-trailuri, prin cateva pasaje tehnice, prin vremea impecabila care a facut starea traseului sa fie foarte buna.

Dupa o urcare spre Susai urmeaza o lunga cobarare rapida spre Cioplea si apoi spre tunelul de la Timisul de Sus. Urmeaza cea mai lunga urcare din traseu care culmineaza cu un push-bike de vreo 15-20min. pana in Pietricica (din Piatra Mare). Toata oboseala si frustrarea se transforma in bucuria de a cobora pe poteca marcata spre cab. Susai. Dupa ce intersectam un forestier pe care... rulau bolizii de la raliul Tara Barsei! urmeaza inca un pushbike relativ scurt pana la Susai.
Apoi urmeaza cireasa de pe tort: o coborare inventata de organizatori: printre copaci aproape lipiti unul de altul, peste acele de pin asternute ca o manta pe sol, cu latimea cat amprenta unui cauciuc. Uneori poteca serpuieste la acelasi nivel, alteori sunt ruperi specatculoase de panta, concentrarea este maxima si in acelasi timp imi vine sa scot chiote de bucurie. Se termina parca prea repede aceasta portiune si apoi urmeaza o urcare frumoasa si in intregime ciclabila pe drumul lui Ceausescu pana la Susai.
O noua coborare rapida, clasica si apoi prin padure ne indreptam spre partia Cocosul. Urcam portiunea finala pana sus la telescaun in Clabucet Plecare si apoi coborare rapida la cab. Garbova. De acolo urmam poteca marcata pe care eu nu o cunosteam ce merge pe drum de cota prin padure spre Clabucet: surprinzator de frumoasa si grozav de coborat pe bike. La un moment dat se traverseaza partia de ski si apoi ma indrept spre sosire in plina viteza pe poteca binecunoscuta paralela cu partia de ski. 
Termin mai devreme ca niciodata o cursa de bike in 3h30min tura lunga de 40km si 1600m denivelare pozitiva. Am timp sa socializez cu partenerii de cursa si sa mananc o fasole cu costita pregatita de organizatori.
O clasare excelenta pe locul 11 la categoria mea, dupa multi ciclisti legitimati, crema XC-ului de la noi. Dar peste toate ramane fun-ul maxim de la concurs si descoperirea unor potecute pe care abia astept sa revin, mai ales ca sunt la doar 20km de casa.
La capitolul lectii invatate dupa cursa asta o sa fiu mult mai atent cu supra-antrenamentul in preajma concursurilor, cele doua antrenamente dure de marti si joi au facut ca sambata la concurs sa fiu cam stors de energie, incapabil sa furnizez efortul maxim pe urcari.

Big thumbs up pentru organizare, traseu si marcaj, ne vedem cu sigurantza la anul!