Creasta Costila-Galbinele

Duminica trecuta, pe o vreme mult mai buna ca asta vara, am pormit cu Bubulu si Robert sa parcurgem creasta Costila-Galbinele.
De la refugiul Costila ni s-au alaturat Geo, Aurora si Cosmina si asftel am pornit in 6 pe valea Galbinele. Pana la intrarea propriuzisa in traseu a trebuit sa urcam pe un valcel si pe o fatza in stanga care a fost total distrusa de prabusirea unei bucati imense de perete desprinsa din creasta. Totul este friabil si fragil, iar semicorzile dizlocau bolovani neincetat. De cand am intrat in firul Galbinelelor si pana am ajuns la intrarea in traseu am stat sub un bombardament neincetat, o adevarata ruleta ruseasca. Din fericire amm fost loviti doar de pietricele, bolovanii mai mari ratandu-ne de putzin. Am facut peste 3 ore pe aceasta portiune, pornind de la refugiu. Astfel a trecut de ora 14.00 cand am intrat in prima lungime a crestei CG. Traseul este frumos si cu o vedere de exceptie asupra celor doua vai si spre muntzii din jur. Lungimile s-au succedat una dupa alta (vreo 10 la numar) si nu am putut evita caderea noptii in mijlocul traseului. Am fost multi, echipati de iarna, cu bocanci si manusi, ceea ce ne-a stanjenit in miscari, in plus creasta avea cateva portiuni cu gheatza si astfel am iesit in platou la refugiul Costila dupa ora 21, pe un vant care te punea jos. Am coborat pe ruta Babele - Schiel- Busteni sub luna plina si dupa ora 2 noaptea am ajuns la masini.

In concluzie un traseu care merita facut macar o data in viatza de cei care vor sa cunoasca Bucegii mai in detaliu, aerian dar nu foarte tehnic. Creasta este destul de bine asigurata dar marshul de apropiere este execrabil. Mie mi-a reamintit de Punta Anna din Tofana di Mezzo pe care am urcat-o cu doua luni in urma.

Un urs pe care l-am deranjat din hibernare ne-a privit vreo 2 ore de pe versanul opus al vaii Galbinele.