Creasta Costila-Galbinele

Duminica trecuta, pe o vreme mult mai buna ca asta vara, am pormit cu Bubulu si Robert sa parcurgem creasta Costila-Galbinele.
De la refugiul Costila ni s-au alaturat Geo, Aurora si Cosmina si asftel am pornit in 6 pe valea Galbinele. Pana la intrarea propriuzisa in traseu a trebuit sa urcam pe un valcel si pe o fatza in stanga care a fost total distrusa de prabusirea unei bucati imense de perete desprinsa din creasta. Totul este friabil si fragil, iar semicorzile dizlocau bolovani neincetat. De cand am intrat in firul Galbinelelor si pana am ajuns la intrarea in traseu am stat sub un bombardament neincetat, o adevarata ruleta ruseasca. Din fericire amm fost loviti doar de pietricele, bolovanii mai mari ratandu-ne de putzin. Am facut peste 3 ore pe aceasta portiune, pornind de la refugiu. Astfel a trecut de ora 14.00 cand am intrat in prima lungime a crestei CG. Traseul este frumos si cu o vedere de exceptie asupra celor doua vai si spre muntzii din jur. Lungimile s-au succedat una dupa alta (vreo 10 la numar) si nu am putut evita caderea noptii in mijlocul traseului. Am fost multi, echipati de iarna, cu bocanci si manusi, ceea ce ne-a stanjenit in miscari, in plus creasta avea cateva portiuni cu gheatza si astfel am iesit in platou la refugiul Costila dupa ora 21, pe un vant care te punea jos. Am coborat pe ruta Babele - Schiel- Busteni sub luna plina si dupa ora 2 noaptea am ajuns la masini.

In concluzie un traseu care merita facut macar o data in viatza de cei care vor sa cunoasca Bucegii mai in detaliu, aerian dar nu foarte tehnic. Creasta este destul de bine asigurata dar marshul de apropiere este execrabil. Mie mi-a reamintit de Punta Anna din Tofana di Mezzo pe care am urcat-o cu doua luni in urma.

Un urs pe care l-am deranjat din hibernare ne-a privit vreo 2 ore de pe versanul opus al vaii Galbinele.

Crai - valea Curmaturii

Iata o tura pe care am facut-o in ziua Maratonului Pietrei Craiului. Cum de la inceputul verii am o intindere musculara anul acesta nu am putut participa la maraton, dar mi-a facut placere sa fiu in preajma concurentilor si sa salut multi prieteni dintre concurenti.

Desi am urcat la cabana Curmatura de nenumarate ori, a fost prima data cand am luat-o in sus pe valea Curmaturii si am avut o surpriza foarte placuta ! Valea incepe din partea superioara a Prapastiilor Zarnestiului(in ultimul viraj inaite de poteca marcata care urca la Curmatura) si se urmeaza firului apei care ajunge in amonte pana in poiana de sub cabana Curmatura. Valea are la inceput cateva saritori mici, care se urca folosind trunchiurile de copac in care au fost cioplite trepte. Alte saritori se trec direct sau se pot ocoli prin padure, pe partea dreapta la urcare. Valea contine si un canion ingust si spectaculos, cum se vede in pozele de mai jos. Canionul se poate si el ocoli. Mai sus valea trece prin niste zone foarte frumoase (pietrele si copacii sunt acoperiti cu muschi) si salbatice si strabate cateva poienitze. Intr-un final dam in poteca marcata si in 10 min. suntem la cab. Curmatura.
Atentie: valea trebuie EVITATA in cazul ploilor abundente !