Piatra Tarnovului

1999. Eclipsa. Locul ideal: Muntii Capatanii. In timp ce toata lumea s-a inghesuit inj Parang, ,munte mult mai accesibil si strabatut, eu impreuna cu un grup d eprioeteni eram plecati intr-un periplu de cateva saptamani prin muntii Romaniei. Dupa o perioada in Fagaras, iata-ne pentru o saptamana in muntii Capatinii. Vremea este ca de sfarsit de epoca: furtuni si ploi in nestire, descarcari electice si tunete doua nopti si o zi. Niciodata nu am trait asa vreme potrivnica pe un munte si nu m-am temut pentru viatza mea ca atunci. in ultima zi prin Capatanii am ajuns si intr-o zona in care peste vale se vedea Piatra Tarnovului, un munte vertical si calcaros cum aparea din acel unghi.

Cu o saptamana in urma am ajuns cu ocazia concursului FRTS in Capatanii pt. a doua oara, cu obiectivul Piatra Tarnovului. Vremea era caniculara, dar eram pregatit pentru un munte spectaculos.

Urcarea a fost pe un drum forestier urat, pamantos foarte lung si abrupt. in cele din urma s-au ivit pajisti si flori, la vreo 400m denivelare sub varf.






In timp ce toata lumea se indrepta spre Tarnovul Mare eu mi-am setat tinta spre vf. Piatra Tarnovului. Ceea ce parea o poteca disparea imediat in vegetatia salbateca si deasa, in stil mediteraneean. Zona stancoasa dinspre varf era foarte abrupta si dupa indelungi incercari am gasit un brau expus pe care sa urc spre creasta. Ceea ce asteptam sa fie o poteca nu era decat o zona foarte salbateca, acoperita cu jnepenis.



Un foarte mic luminis in jnepenis din care am putut sa observ creasta Tarnovului, unde amicii se aflau in plin concurs.



Extrema sudica a Pietrei Tarnovului, pe unde eu ma asteptam sa fie vreo poteca.



Coborarea de pe Piatra a fost groaznica, am optimizat-o plutind peste jnepenis printr-o tehnica perfectionata cu ocazia altor astfel de mistretzeli. La tot pasul trebuia sa ma orientez spre o traiectorie optima, zona era plina de pereti stancosi ascunsi printre copaci. Padurea era si ea foarte deasa si plina de vreascuri si tufe, practic necalcata de picior de om.



Dupa ce am balaurit peste doua ore printre jenpenisi si maracini, am ajuns in sfarsit in zona mult mai pasnica si pastorala si am putut sa intind pasul si sa ajung chiar grupuri de participanti la Trofeu.



Dupa ce am participat "for fun" la proba de alpinism am luat-o serios la picor la vale, alergand tot pe un drum forestier putin spectaculos.
Mai multe detalii in postul lui Emi, pe Alpinet:
http://alpinet.org/main/articole/show_ro_t_tarnovu-mare_id_2993.html



A doua zi am facut o scurta tura cu Iuliana la cascada Lotrisor, o cadere spectaculoasa de apa, de vreo 30m inaltime. Interesant este ca la obarsia cascadei se afla un tunel, prin care apa traverseaza o muchie stancoasa. Peisaj foarte salbatec intr-un climat mediteraneean. Trebuie sa mentionam ca suntem in plin regat al viperelor, am intalnit una printre frunze in mijlocul padurii, strecurandu-se printre picioarele mele.



In concluzie am plecat sa vad un munte ca o "aschie sarita din Piatra Craiului" si am vazut niste coline ca in muntii Baiului. Plus niste zone foarte putin umblate, de un interes absolut limitat. Un munte de facut o data in viata. Nu mai mult.