"Traseele de Semimaraton si Maraton par o nebunie pentru majoritatea oamenilor, dar nu si pentru participantii la aceasta cursa."
-Vous-etes belge ? Este prima intrebare care imi este adresata inaintea cursei. Muzica lui Jacques Brel imi acompaniaza ultimele pregatiri inaintea marii curse.
Am ajuns ca niciodata cu 45min. inainte de start. Am timp sa imi pierd ochelarii de bicicleta si apoi sa ii recuperez caci cineva ii adusese la masa organizatorilor. Am avut ocazia sa asist la un alt gest frumos in punctul 3 de alimentare unde cineva se plangea ca a pierdut 100lei. Un alt concurent a recunoscut ca i-a gasit si i-a inapoiat pierzatorului. Gasitorul povestea cum apoi toata cursa s-a uitat pe jos doar-doar o mai gasi si alti bani :)) Si avea dilema cum sa-i cheltuiasca. A cistigat o prietenie si o bere in schimb!
Astfel iau startul fericit ca mi-am recuperat noii ochelari, gata de marea cursa.
Primii kilometrii se ruleaza cu masina politiei in fatza, ceea ca nu ii impiedica pe concurenti sa se depasasca si sa se bage in fatza, unii chiar ruland pe trotuar.
Apoi se da startul real intr-o agitatie generala, eu sunt plasat pe la jumatatea masei de ciclisti. Pe urcare depasesc concurenti ca apoi pe coborari sa fiu depasit de cei care coborau ca o bomba, scapati de sub control pe un teren destul de dificil si prafos.
Pe lunga urcare spre Magura sunt blocat in lungul sir de furnici care urca, reusesc sa depasesc multi concurenti, dar in schimb sunt nevoit sa opresc de mai multe ori, de exemplu concurentul din fatza mea a picat din senin de pe bicicleta acolo unde poteca nu prezenta vreo dificultate anume.
Pe Magura si apoi pe coborare spre PA2 merg alaturi de personaje cunoscute ale maratoanelor MTB: Cezar Jipa sau Alex de la Hoinarii, cu care am placerea sa schimb cateva vorbe.
Daca pana in PA2 merg fara probleme, conservandu-mi energia pentru cei 60km ramasi, de acolo cursa mea basculeaza.
Planul initial era sa merg cat mai bine pe urcarea de 1100m denivelare care ne scoate la releu deasupra Paltinisului. Lucrurile aveau sa fie in realitate exact pe dos:
am exagerat cu hidratarea cu fructele si chiar am luat jumatate de powerbar si iata-ma pe urcare cu dureri si in stanga si in dreapta si la spate.
Iar caldura... 35C grade arata termometrul de pe ciclocomputer. De cum temperatura trece de 20C eu am probleme cu efortul sustinut in regim de temperaturi ridicate.
Lungul drum forestier era in plin soare, rar mai prindeam cate o scurta zona la umbra. M-am oprit de vreo 3 ori sa fac baie in paraul de langa drum.
Am mers pe langa bicicleta portiuni apreciabile pentru a mai atenua durerile si a reduce efortul pe acea caldura mare. Si cand ma gandesc ca era un drum forestier pe care l-asi urca la orice ora pe bicicleta...
Pana la urma ajung in postul din varf cu 1h30m inaintea timpului limita. Ma relaxez un pic prematur, zicand ca greul a trecut si ca ma incadrez lejer in baremul de timp de la final de 10h30min.
Coborarea incepe genial cu o poteca presarata de bolovani tehnica dar care mie imi place la nebunie. Toata suferinta de la urcare este stearsa cu buretele! Apoi spre surpriza mea se tot urca, se merge pe diferite muchii, cu suisuri si coborasuri, oricum departe de lunga coborare care parea pe harta.
Aparent peisajul din jur este de vis, mi-ar place sa revin oricand pe acolo sa fotografiez, doar cateva fractiuni de secunda imi permit sa imi ridic privirea de pe trasa si sa percep imprejurarile.
Poteca uneori este foarte rapida, si ma trezesc ca brusc este acoperita de nisip si rotile fug fiecare in ce parte vor. Un adevarat exercitiu de echilibristica.
Cateva ore mai inainte nu departe de acolo dupa urcarea de pe Magura a urmat o poteca care traversa un deal inierbat foarte abrupt printre hodai. In fatza aveam doi concurenti care dispar dupa un viraj. Cand cotesc si eu mai vad doar un ciclist. Celalalt era undeva vreo 20m mai jos se chinuia sa urce iar la poteca.
Ceva mai incolo pe aceeasi poteca la un moment dat pe usoara urcare imi dispare roata din fatza pierduta in vegetatia care acoperea cei 20cm de poteca. Ma trezesc cu genunchiul pe pamant, a fost singura cazatura pe care am luat-o in toata cursa, din fericire fara nici o urmare.
Revenind la lunga coborare de la Paltinis fiecare mica urcare era urmata de o coborare superba care imi dadea aripi. Totul a culminat cu lunga si foarte abrupta portiune de coborare pana la un forestier. Geniala, demna de un concurs adevarat. Am reusit pe aceste portiuni de coborare sa depasesc cativa concurenti.
Totusi ultimii metrii am preferat sa cobor pe langa, panta era f.f. mare iar eu umflasem cauciucurile la 4 atmosfere, ca un gogosar :) Deci pa aderentza pe praful fin care acoperea coborarea.
Spre surprinderea mea urmau alti km de urcare pe forestierul amintit mai inainte si apoi un carry-bike pe o panta unde abia puteam sa urc pe picioare la deal. Noroc ca a fost scurta aceasta portiune.
Apoi ultimul punct de control si viteza maxima la vale pe niste pante inierbate superbe.
Dupa un pod in zona Poplaca urmeaza o bucata de drum in urcare in plin camp si praf starnit de catre masinile care trec pe acolo. Desi este aproape ora 19 soarele este ucigator, injur la greu caldura si praful... Cred ca am baut vreo 5-6 litrii de lichide pe parcursul cursei.
Apoi din nou coboare, placere si viteza nebuna! Cu greu zaresc banderolele albastre agatate in copacii verzi. Depasesc inca cativa concurenti, unii de la proba scurta. Bag viteza maxima pe aici sunt insa bulversat de schimbarile bruste de directie, intram pe tot felul de poteci si potecutze. Trec si cateva zone de noroi, aflate aici la final, primele dupa aproape 100km parcursi.
Trec linia de sosire manat de adrenalina, in 9.48min. Dupa 100km parcursi cu 3300m denivelare pozitiva.
De mult voiam sa ajung la Geiger, cunosteam renumele acestui concurs, insa de fiecare data eram plecat in concediu. Anul acesta s-a intamplat sa ma intorc in tara cu 2 zile inainte de concurs si astfel am reusit sa iau parte la cursa.
Organizarea, nivelul concursului, marcajul(poate la anul panglicile sa aiba o culoare mai vizibila!) au fost pe masura renumelui, sincere felicitari ati stabilit un standard !
Abia astept sa revin la editiile viitoare, cand sper sa fie mai putin cald.
