Smoke on the water: Oeschinen lake

Deep Purple au compus celebra lor piesa fiind inspirati de ceatza vazuta pe unul din lacurile Elvetiei pe cand se aflau la Montreux.
Ajuns la superbul lac Oeschinen, in locul varfurilor care se ridicau la 2000m deasupra lacului am fost intampinat de o ceatza densa. Era mai mult un lac al misterelor care m-a prins in vraja lui. M-am desprins doar doua ore mai tarziu, cand noaptea se apropia iar ceatza s-a mai ridicat putin, atat cat sa deslusesc ceva din maretia muntilor care tineau lacul in causul palmelor lor de piatra si pini.

Elvetia: fetele naturii

Tot in zona Kandersteg, poze facute inainte si dupa via ferrata de duminica, cu numeroase posibilitati de treking in zona, o mare varietate de instantanee intr-o zona restransa. Ceatza a impiedicat vederea varfurilor mai inalte din zona, unele depasind 3600m. Din cand in cand, printr-o spartura in nori, mai aparea pe cer cate un petec dintr-un ghetzar.



Campingul in care am inoptat, situat la baza telegondolei. Deschis tot anul.

In perete, stand la coada

Weekendul care tocmai a trecut, m-am suit in masina si dupa aproape 500km si aproape 5 ore la volan, iata-ma din nou in Elvetia, pe langa Interlaken, Jungfrau-Aletsch fiind singura zona montana in patrimoniul Unesco din Elvetia.

Mi-am petrecut weekendul in Kandersteg, Berner Oberland, unde in prima parte a zilei de duminica am urcat via ferrata Allmenalp: 550m denivelare din care 370 in perete pe cabluri, gradul 4 din 5 ca dificultate. Aglomeratie din perete se vede din poze, pe anumite portiuni am stat la coada ca cei mai din fatza sa avanseze, avand ocazia sa fraternizez cu localnicii, agatati in ham la cateva sute de metrii pe perete. Am intersectat chiar si unii care renuntasera si coborau, pe parcurs neexistand nici o optiune de retragere. Aglomeratia imi reamintea de coada la care am stat in canion cu o luna in urma in Franta, unde la fiecare din cele doua posibilitati de continuare ale unui canion era cate un grup de peste 10 persoane. Iar noi eram 13 atunci. Sau tot in Frantza, la un ForrestAdventure, din cauza cozii am inceput de la mijlocul parcursului si am terminat cu prima parte...
Ma intreb cat timp o sa ia pana o sa stau la coada sa cobor cu mountainbikeul de pe munte la vale... La Cota cred ca deja se fac cozi pt. traseul downhill. Deh, sporturile "noi" care devin de masa si nevoia de a cauta noi terenuri de aventura...

Mai jos peretele pe care se afla via-ferrata, traseul urca de o parte si de alta a cascadei:



O telecabina de max. 6 persoane aducea turistii jos.




Prima parte a traseului unde stanca era "lustruita". Papucii lejeri pe care ii aveam alunecau la greu iar manusile de via ferata nu aveau aderentza, asa ca le-am scos cu prima ocazie, iar apoi am inaintat cu rapiditate, in 2h 15 min. reusind sa ies din perete, cu tot cu statul la coada...



Un zoom-out cu portiunea de mai sus:




Cascada se traverseaza pe un pod nepalez, iar ma sus pe inca unul:



O scara "rasucita", compusa din 3 segmente:




Unul din putinele locuri unde traseul mi-a permis sa imi scot D90-ul si sa fac poze in perete. Pacat ca sapuniera mea digitala e murit, aici ar fi fost mult mai simplu de utilizat...





Pe ansamblu traseul m-a cam dezamagit fiind destul de monoton, mult mai putin spectaculos sau ludic comparat cu ferratele din Frantza sau din Dolomiti. In schimb senzatiile sunt garantate, inaltimea este mare, esti tot timpul deasupa vidului, iar sistemul asta helveto-austriac cu cuie mi se pare deosebit de periculos, daca aluneci risti sa sfarsesti ca pe vremea lui Vlad Tepes, infipt intr-un piron :( In plus sunt foarte alunecoase, bocancii cu talpa aderenta sunt foarte recomandati.

La un Cognac pe autostrada

Intr-un blocaj pe autostrada am avut si timp de facut poze. (stau/bouchon/coda/traffic jam)

Arhitectura noii Europe

Bruxelles, Consiliul Europei: afara e vopsit gardul, inauntru eba, jiji...

In umbra marelui urs...

... statea un urs mai mititel. Iar marele urs s-a ridicat in doua labe ca sa ma vada mai bine.

Dar sa o luam de la inceput:
Sambata trecuta am pornit cu bikeul peste Tampa pentru a urca pe Postavarul. Ceva mai sus de poiana Stechil chiar inainte de troita si de bancuta, unde este intersectia cu drumul ce coboara spre Iepure, poteca marcata cu banda albastra are o portiune dreapta.
Pedalam in plin fuleu cand atentia mi-a fost atrasa in fatza la vreo 30m unde un urs imens, urmat de unul ceva mai mic traversau in viteza poteca luand-o la deal. Dupa parerea mea cel mic avea minum 5 ani. Iar cel mare cred ca era Max {toti ursii pe care i-am vazut in Racadau de-alungul timpului} :))

In prima clipa am fost surprins, tocmai cu 5 min. inainte intersectasem un grup de mountainbikeri care coborasera pe acolo (de altfel am mai intalnit si altii pe bike, este uimitor sa vezi cum de la un an la altul numarul bikerilor creste exponential).
In a doua clipa aproape ca m-a bufnit rasul sa vad cum ditamai ursii alearga speriati de aparitia mea pe bicicleta. Primul impuls a fost sa accelerez si sa urlu cat pot la ei, sa ii sperii si mai tare ca sa dispara de acolo...
Dar m-am oprit la gandul ca poate mai sunt si alti ursi prin zona, pui in cel mai rau caz. Si nu vroiam sa fiu prins la mijloc. In Racadau eram obisnuit sa vad cate 3-4 ursi deodata (dar pui). Oricum era o prostie, poate se intorceau la mine.
Asa ca m-am oprit pe loc si am asteptat cateva zeci de secunde, in sperantza ca se vor cara, eram ofticat ca imi stricau tura :( Atunci am vazut ursul cel mare, care era mai sus pe muchie, la vreo 50m, cum e ridicat in doua labe deasupra tufelor si se uita cu curiozitate in directia mea.
Deci nu aveau de gand sa plece prea curand, oricum mie imi pierise cheful de a continua tura, asa ca am intors bicicleta, am dat linistit de 2 ori din pedale, am iesit din raza lor vizuala dupa o curba, apoi am trasat in plina viteza, in 2-3 minute eram in Poiana Stechil de unde am dat la vale superba coborare spre Schei.
Pentru a completa ziua am urcat apoi pana in Poiana Brasov pe drumul vechi si am coborat pe traseul de downhill. Am incheiat ziua racorindu-ma cu o bere ca tot era in oras Oktoberfest.



Pana la urma intamplarea a avut si un aspect pozitiv, am ramas cu destula energie si a doua zi am reusit traversarea Bucegilor pe mountainbike pe traseul: Sinaia- Cota 1400 - Piatra Arsa - Babele - Omul - Malaiesti - Rasnov - Brasov. Vreo 10 ore de bike cu 2000m denivelare pozitiva.
La deal a fost push bike doar in doua locuri: inainte de cabana Mioritza si inainte de Omul, in schimb la vale a fost carry bike o mare parte din coborarea pana la Cab. Malaiesti. In schimb mai jos de Malaiesti coborarea este "regala".

Dacia pentru excursionisti !

Logan MCV tuned by Hymer.

Elektrified ! BMW vision