Valcelul Tapului, Bucegi

25 aprilie. Dupa o sapatamana caniculara, in w.e. aveam planuri mari sa urcam valea Costilei si apoi sa schiem la vale pe ea. Din pacate vremea urata ne-a dat planurile peste cap, consultandu-ma cu Bubulu care era la Sinaia in acelasi moment, unde cabina nu mergea din cauza vremii f. rele, am decis sa urcam spre valea Cerbului. Putin mai sus, de Gura Diham, vremea s-a schimbat dramatic, o ninsoare tarzie cadea din ce in ce mai puternic. Dupa un moment cu soare pe care l-am petrecut mancand la gura vaii Malinului vremea s-a pus pe viscol serios. Am decis sa urcam putin sa ne dam pe primul valcel intalnit in cale. Acesta era valea Tapului, acoperita de un strat proaspat de zapada si suficient de lata in partea de jos. Cum zapada arata prea bine, am decis sa tot urcam, si iata-ne pe la 2000m alt. dupa ce am urcat vreo 500m denivelare pe valcelul foarte ingust.
Cum ninsoarea s-a intetit foarte tare, peste 30 cm de zpada proaspata s-au depus rapid si incepusera sa cam alunece sub pasii nostrii, iar capatul vaii era mult mai sus. In momentul in care a inceput sa tune, iar valea mai sus era brazdata de urmele avalanselor recente, deci imposibil de schiat, am hotarat rapid sa o luam la vale. Pentru a doua oara pe sezonul asta eram cu miniskiuriule lui Vali, de data asta nu am mai uitat betzele ca pe valea Alba cu o sapt. inainte. Coborarea a fost de vis, prin powder, doar in partea de jos a vaii zapada se cam inmuiase si se lipea teribil pe skiuri. Chiar la iesirea din ultima zona ingusta, snowblades-meu s-a afundat intr-o crevasa acoperita cu un strat subtire de zapada, un picior mi-a fost prins in zapada, si era cat pe ce sa ma duc cu totul la vale, vreo 8 metrii in rimaie. Pana la urma am iesit cu bine din pozitia precara in care ma aflam. Apoi coborarea pe jos a fost o incantare prin ninsoarea generoasa de sfarsit de aprilie.

In concluzie o vale ingusta, abrupta, dar excelent de skiat in conditii de zapada buna.