Cele mai adanci chei din lume, lacuri superbe la 5.000 de metri altitudine si temple hinduse si budhiste sunt cateva dintre minunile pe care le-am intalnit intr-un circuit de 200 km in jurul Annapurnei, munte intrat in istorie dupa ce a devenit primul varf de peste 8.000 de metri urcat vreodata. Trei saptamani de drumetie in Nepal inseamna peisaje diverse, de la aglomeratia si zgomotul capitalei Kathmandu, pana la trecatoarea Thorung La "biciuta" de vanturi la 5.400 metri altitudine.
M-am reintors in Nepal dupa cinci ani. Desi acolo este anul 2069 dupa calendarul Nepalez, in Kathmandu timpul pare incremenit, cu greu sesizez vreo schimbare. Acelasi cartier Thamel plin de turisti si de mici paravalii care vand echipament de munte la preturi incredibil de mici. Alaturi, tarabe pline de suveniruri: statui ale lui Buddha si ale zeilor hindusi, "vase cantatoare" din aliaje speciale ce vibreaza tulburator cand le atingi, dar si esarfe si bluze din cashmir placut la atingere.
Restul orasului: cartiere saracacioase, multa lume pe strazi, mult praf si foarte multa poluare. Masinile indiene darapanate se amesteca pe strazi cu motocicletele, motoretele, scuterele, bicicletele si ricsele, intr-un concert naucitor de claxoane. In diverse zone ale orasului se afla temple budhiste si pagode hinduse: piata Durbar, Patan, templul Pashupatinath, stupa Bodhnat sau stupa Templul Maimutelor sunt cateva dintre bijuteriile arhitecturale si religioase ale Kathmandu-ului, foarte vizitate de turisti.
Telenovelele indiene au ajuns si la 4.500 metri altitudine
Pe munte insa situatia este cu totul alta. Daca acum cinci ani majoritatea populatiei nu avea electricitate, acum stalpii ajung chiar si la 4.500 metri altitudine, iar cablurile spinteaca peisajul. Consecinta este kca televiziunea, cu ale sale telenovele indiene si reality show-uri, a ajuns si in inima Himalayei.
Strabatand potecile, am fost de fiecare data uimit sa intalnesc serpasi cu stiva de lemne in spinare si cu telefonul mobil la ureche, ascultand muzica. Copii carau usi mai mari decat ei, altii mergeau cu cotetul plin de gaini in spinare, semn ca nicio povara nu este prea grea intr-o tara lipsita de multe din luxurile lumii moderne.
La poalele nemiloasei "zeite a recoltelor"
La aceasta a doua calatorie in Nepal am avut bucuria sa parcurg Circuitul Annapurnei, unul dintre cele mai renumite trasee de trekking din lume.
Circuitul are 211 km lungime si dureaza, in functie de cat de rapid alegi sa-l parcurgi, intre 15 si 19 zile. Circuitul trece pe langa varfurile Manaslu, Langtang Himal, Annapurna II si IV, Annapurna III si Gangapurna, si desigur Annapurna I si Dhaulagiri, strabatand cele mai adanci chei din lume formate intre aceste ultime doua varfuri de peste 8.000 de metri inaltime.
Annapurna (8091m) si-a castigat locul in istorie pentru ca este primul "opt miar" urcat de om. In 1950, echipa franceza formata din Maurice Herzog si Louis Lachenal cucereste pentru prima data acest varf, intr-o expeditie care avea sa ramana pentru totdeauna in istoria alpinismului datorita obstacolelor ce au trebuit depasite, mai ales ca la vremea aceea nici nu existau harti corecte ale zonei.
Astazi, Annapurna, care in limba sanscrita inseamna "Zeita protectoare a recoltelor" este considerat cel mai periculos varf de peste 8.000 de metri din cauza dificultatii si expunerii la avalanse.Si nu sunt vorbe goale, fiindca istoria arata ca la trei persoane care au urcat pe varf, una a murit incercand.
Soselele si jeep-urile "musca" din salbaticia nepaleza
Pe traseul Circuitului, in ultimii 2-3 ani, versantii vailor au fost dinamitati pentru a lasa loc drumului ce permite accesul cu masini 4X4 pana la inaltimi de peste 3.500 de metri. Acest lucru a scurtat Circuitul Annapurnei cu aproximativ o treime, cateva etape de mers sunt acum sarite deoarece turistii le parcurg in masini de teren.
In unele locuri, vechea poteca a devenit un drum denivelat de 4X4 pe care daca te incumeti sa il parcurgi pe jos vei regreta din cauza prafului starnit de masinile care trec si din cauza vanturilor taioase. In vechile locuri de popas intre etape "lodge-urile" au dat faliment, niciun turist nu le mai calca pragul, astfel taind principala sursa de venit a oamenilor din aceste locuri. Inainte, turistii petreceau in medie 15-19 zile in zona, acum 10-12 zile sunt suficiente pentru acest circuit. Nu ar fi de mirare ca peste cinci ani intregul circuit sa fie strabatut de un drum accesibil masinilor, transformand astfel pentru totdeauna legendarul circuit al Annapurnei intr-o plimbare cu "jeepul"...
Circuitul Annapurna, pas cu pas
Punctul principal de intrare al circuitului Annapurna este localitatea Beshisahar. De acolo am strabatut in vehicule 4X4 cam 30 de kilometri pana la locul de popas nocturn. Apoi am inceput urcusul de cateva zile pe lunga valea raului Marsyandi.
Peisajul s-a schimbat treptat, pornind de la campie, trecand prin zona deluroasa, apoi am traversat la 2.000 de metri altitudine jungla deasa(unde remarcabila a fost intalnirea cu o specie de maimute cu barba alba).
Urcand in continuare, la peste 3.000 de metri vegetatia se rareste si zonele aride devin stapane. Aspectul satelor prin care trecem se schimba si el: la altitudine casele sunt facute din bolovani, nu din chirpiciul din care se plamadesc in zonele mai joase. La peste 3.500 de metri peisajul devine grandios, se vad deja varfurile ce ajung la 8.000 de metri, strajuite de ghetarii amenintatori.
Tinta fixata este pasul Thorung La, cu ai sai 5.414 metri altitudine, cel mai inalt punct atins in Circuitul Annapurnei. Ne abatem insa pentru doua zile din drum pentru a vizita lacul Tilicho situat la 4.949 metri, una dintre cele mai inalte intinderi de apa din lume.
Cum te simti la 5.400 de metri altitudine? Daca nu ai mai ajuns atat de sus fiecare pas este greoi, aerul rarefiat te face sa te simti ca si cand ai avea greutati de plumb legate de picioare. Daca insa ai mai fost atat de sus si ai facut aclimatizare corecta, lucrurile sunt mult mai bune. Zilele de mers sunt lungi si obositoare din cauza distantelor si a altitudinii circuitului. Practic mergem 8-10 ore pe zi, aproape "zi lumina", tinind cont ca dupa ora 17 incepe sa se intunece.
Pe parcursul circuitului aveam sa trecem pe langa varfuri celebre cu altitudini de peste 8.000 metri cum ar fi Manaslu, Dhaulagiri si Annapurna, trei dintre cei 14 "opt miari". Dupa ce traversam pasul Thorung La ajungem in Mustangul superior, o regiune desertica unde se afla multe temple importante ale budhisitilor si hindusilor.
Din localitatea Muktinath urcam din nou in 4X4 pentru doua zile de drum pana in Tatopani. Se traverseaza cele mai adanci chei din lume, sapate de raului Kali Gandaki, dupa care urmeaza doua zile de mers prin zone deluroase, partial impadurite. Un loc extraordinar pentru a asista la rasaritul soarelui peste varfurile himalayene este Poon Hill pe care il atingem in dimineata urmatoare plecarii din Tatopani.
Terminam circuitul in Birethanti de unde luam un autobuz local pana la Pokhara, principalul oras din aceasta parte a Nepalului. De acolo sunt 180 kilometri de sosea pana in Kathmandu. In concluzie, circuitul Annapurnei este deosebit de spectaculos prin varietatea si frumusetea peisajelor. Renumele sau, ca fiind unul dintre cele mai frumoase trasee de trekking din lume este pe deplin justificat.
Kathmandu - Agitatie, praf, kitsch si multa istorie
M-am reintors in Nepal dupa cinci ani. Desi acolo este anul 2069 dupa calendarul Nepalez, in Kathmandu timpul pare incremenit, cu greu sesizez vreo schimbare. Acelasi cartier Thamel plin de turisti si de mici paravalii care vand echipament de munte la preturi incredibil de mici. Alaturi, tarabe pline de suveniruri: statui ale lui Buddha si ale zeilor hindusi, "vase cantatoare" din aliaje speciale ce vibreaza tulburator cand le atingi, dar si esarfe si bluze din cashmir placut la atingere.
Restul orasului: cartiere saracacioase, multa lume pe strazi, mult praf si foarte multa poluare. Masinile indiene darapanate se amesteca pe strazi cu motocicletele, motoretele, scuterele, bicicletele si ricsele, intr-un concert naucitor de claxoane. In diverse zone ale orasului se afla temple budhiste si pagode hinduse: piata Durbar, Patan, templul Pashupatinath, stupa Bodhnat sau stupa Templul Maimutelor sunt cateva dintre bijuteriile arhitecturale si religioase ale Kathmandu-ului, foarte vizitate de turisti.
Telenovelele indiene au ajuns si la 4.500 metri altitudine
Pe munte insa situatia este cu totul alta. Daca acum cinci ani majoritatea populatiei nu avea electricitate, acum stalpii ajung chiar si la 4.500 metri altitudine, iar cablurile spinteaca peisajul. Consecinta este kca televiziunea, cu ale sale telenovele indiene si reality show-uri, a ajuns si in inima Himalayei.
Strabatand potecile, am fost de fiecare data uimit sa intalnesc serpasi cu stiva de lemne in spinare si cu telefonul mobil la ureche, ascultand muzica. Copii carau usi mai mari decat ei, altii mergeau cu cotetul plin de gaini in spinare, semn ca nicio povara nu este prea grea intr-o tara lipsita de multe din luxurile lumii moderne.
La poalele nemiloasei "zeite a recoltelor"
La aceasta a doua calatorie in Nepal am avut bucuria sa parcurg Circuitul Annapurnei, unul dintre cele mai renumite trasee de trekking din lume.
Circuitul are 211 km lungime si dureaza, in functie de cat de rapid alegi sa-l parcurgi, intre 15 si 19 zile. Circuitul trece pe langa varfurile Manaslu, Langtang Himal, Annapurna II si IV, Annapurna III si Gangapurna, si desigur Annapurna I si Dhaulagiri, strabatand cele mai adanci chei din lume formate intre aceste ultime doua varfuri de peste 8.000 de metri inaltime.
Annapurna (8091m) si-a castigat locul in istorie pentru ca este primul "opt miar" urcat de om. In 1950, echipa franceza formata din Maurice Herzog si Louis Lachenal cucereste pentru prima data acest varf, intr-o expeditie care avea sa ramana pentru totdeauna in istoria alpinismului datorita obstacolelor ce au trebuit depasite, mai ales ca la vremea aceea nici nu existau harti corecte ale zonei.
Astazi, Annapurna, care in limba sanscrita inseamna "Zeita protectoare a recoltelor" este considerat cel mai periculos varf de peste 8.000 de metri din cauza dificultatii si expunerii la avalanse.Si nu sunt vorbe goale, fiindca istoria arata ca la trei persoane care au urcat pe varf, una a murit incercand.
Soselele si jeep-urile "musca" din salbaticia nepaleza
Pe traseul Circuitului, in ultimii 2-3 ani, versantii vailor au fost dinamitati pentru a lasa loc drumului ce permite accesul cu masini 4X4 pana la inaltimi de peste 3.500 de metri. Acest lucru a scurtat Circuitul Annapurnei cu aproximativ o treime, cateva etape de mers sunt acum sarite deoarece turistii le parcurg in masini de teren.
In unele locuri, vechea poteca a devenit un drum denivelat de 4X4 pe care daca te incumeti sa il parcurgi pe jos vei regreta din cauza prafului starnit de masinile care trec si din cauza vanturilor taioase. In vechile locuri de popas intre etape "lodge-urile" au dat faliment, niciun turist nu le mai calca pragul, astfel taind principala sursa de venit a oamenilor din aceste locuri. Inainte, turistii petreceau in medie 15-19 zile in zona, acum 10-12 zile sunt suficiente pentru acest circuit. Nu ar fi de mirare ca peste cinci ani intregul circuit sa fie strabatut de un drum accesibil masinilor, transformand astfel pentru totdeauna legendarul circuit al Annapurnei intr-o plimbare cu "jeepul"...
Circuitul Annapurna, pas cu pas
Punctul principal de intrare al circuitului Annapurna este localitatea Beshisahar. De acolo am strabatut in vehicule 4X4 cam 30 de kilometri pana la locul de popas nocturn. Apoi am inceput urcusul de cateva zile pe lunga valea raului Marsyandi.
Peisajul s-a schimbat treptat, pornind de la campie, trecand prin zona deluroasa, apoi am traversat la 2.000 de metri altitudine jungla deasa(unde remarcabila a fost intalnirea cu o specie de maimute cu barba alba).
Urcand in continuare, la peste 3.000 de metri vegetatia se rareste si zonele aride devin stapane. Aspectul satelor prin care trecem se schimba si el: la altitudine casele sunt facute din bolovani, nu din chirpiciul din care se plamadesc in zonele mai joase. La peste 3.500 de metri peisajul devine grandios, se vad deja varfurile ce ajung la 8.000 de metri, strajuite de ghetarii amenintatori.
Tinta fixata este pasul Thorung La, cu ai sai 5.414 metri altitudine, cel mai inalt punct atins in Circuitul Annapurnei. Ne abatem insa pentru doua zile din drum pentru a vizita lacul Tilicho situat la 4.949 metri, una dintre cele mai inalte intinderi de apa din lume.
Cum te simti la 5.400 de metri altitudine? Daca nu ai mai ajuns atat de sus fiecare pas este greoi, aerul rarefiat te face sa te simti ca si cand ai avea greutati de plumb legate de picioare. Daca insa ai mai fost atat de sus si ai facut aclimatizare corecta, lucrurile sunt mult mai bune. Zilele de mers sunt lungi si obositoare din cauza distantelor si a altitudinii circuitului. Practic mergem 8-10 ore pe zi, aproape "zi lumina", tinind cont ca dupa ora 17 incepe sa se intunece.
Pe parcursul circuitului aveam sa trecem pe langa varfuri celebre cu altitudini de peste 8.000 metri cum ar fi Manaslu, Dhaulagiri si Annapurna, trei dintre cei 14 "opt miari". Dupa ce traversam pasul Thorung La ajungem in Mustangul superior, o regiune desertica unde se afla multe temple importante ale budhisitilor si hindusilor.
Din localitatea Muktinath urcam din nou in 4X4 pentru doua zile de drum pana in Tatopani. Se traverseaza cele mai adanci chei din lume, sapate de raului Kali Gandaki, dupa care urmeaza doua zile de mers prin zone deluroase, partial impadurite. Un loc extraordinar pentru a asista la rasaritul soarelui peste varfurile himalayene este Poon Hill pe care il atingem in dimineata urmatoare plecarii din Tatopani.
Terminam circuitul in Birethanti de unde luam un autobuz local pana la Pokhara, principalul oras din aceasta parte a Nepalului. De acolo sunt 180 kilometri de sosea pana in Kathmandu. In concluzie, circuitul Annapurnei este deosebit de spectaculos prin varietatea si frumusetea peisajelor. Renumele sau, ca fiind unul dintre cele mai frumoase trasee de trekking din lume este pe deplin justificat.
