Obersefi la Oberstdorf

Am profitat de ultimul w.e. pt a skia. Locatia aleasa, la 430km sud de Frankfurt a fost Oberstdorf, cea mai importanta statiune de ski germana, alaturi de Garmisch.

Statiunea consta din 4 domenii de ski aflate la cativa km distanta unul de altul, care nu sunt legate intre ele. In prima zi am ales cel mai intins domeniu. Soare arzator, multa gheatza pe partii si extraordinar de multa lume au facut ca ziua sa fie Ok, dar nu nemaipomenita. Am skiat cu niste schiuri Dynastar de cursa, prea pretentioase pentru prima zi din sezon.

A doua zi am ales domeniul din mijlocul statiunii, de langa celebrele trambuline din cupa mondiala. Cu 1400m denivelare si o partie fabuloasa de 7.5km lungime, ziua a fost un regal absolut, cu nu am mai avut de vreo 2-3 ani. Domeniul avand partii mai putine si foarte inclinate era mult mai putin aglomerat ca in ziua precedenta asa ca ne-am dat cat ne-au tinut picioarele. Zapada era excelenta si K2-uri supercarve pe care le-am avut de data aceasta mergeau singure. Fantastic !
Chapeau !

 

  

  

  

  

  

 

"La bisericutza"

La sfarsitul turei din Leaota, din postarea anterioara, am coborat pe "la bisericutza" pe muchia dintre v. Bangaleasa si v. Moieciului Rece. Cateva poze cu bruma de zapada care mai era, am ajuns acolo cu o zi-doua mai tarziu decat ar fi fost optim: zapada se scuturase de pe copaci.

 

 

 

 

 

 

 

Leaota, Muchia Lacului de argint

Duminica trecuta zapada fiind prea putina pentru a schia, am decis sa iesim la o tura. Noua omuletzi voiosi am pornit dis de dimineatza catre Moieciu. Cerul era perfect senin, temperatura pe la vreo -6 grade. Telul era muchia Lacului din Leaota, singurul traseu pe care inca nu il parcursesem din versantul Branean al Leaotei.
Cum nimeni nu mai fusese pe acolo, seara adun ultimele informatii de la Mihai Moiceanu, stiind ca este unul din colturile lui preferate de fotografiat. Astfel decid ca nu mai are rost sa urcam si pe Gorganul, si alegem o varianta pe v.Moieciului Rece care ne scoate rapid in muchie. Ajungem la stana foart6e bine intretinuta de langa lac (care acuma era total ascuns sub zapada) unde dejunam. Scopul era de a urca in creasta principala, pe Dudele, si apoi de a cobora pe muchia alaturata. La iesirea din padure vantul a inceput sa bata cu putere, iar cand am ajuns la golul alpin era furtuna in toata regula pe creasta, cu un frig si vant taios Ceatza si norii care au invadat amenintator toata partea superioara a muntelui. Pentru toata lumea era evident ca a incerca sa urcam in aceste conditii era din start sortit esecului, in plus nu am fi vazut absolut nimic. Prindem o poteca in coasta care ne scoate pe muchia alaturata, care este drumul din Dudele pana in Moieciu, pe la "bisericutza". Coboram pe acest drum si admiram vedera superba spre versantul vestic al Bucegilor, imbracat in strai alb. Din dreptul "bisericutzei" o luam direct la vale spre masinile parcate pe drumul forestier.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Winterberg

Duminica trecuta am reusit sa pacalim zapada asternuta pe sosea si am ajuns la Winterberg, 150km nord de Frankfurt.
Cu cele 22 de ski-lifturi (55 cu localitatile dimprejur) unele foarte moderne si rapide, si cu un numar si mai mare de partii de ski, majoritatea dotate cu tunuri de zapada si nocturna, Winterberg se lauda ca este cea mai mare regiune de ski la nord de Alpi.
Si atmosfera este intr-adevar de statiune din Alpi de unde nici cabanutele cu mancare si vin fiert nu lipsesc. Mii de skiori, multi veniti din Olanda aglomerau pana la refuz partiile impecabile si instalatiile de urcat. Noi am ochit un telescaun de 6 persoane pe care am dat vreo 20 de ture. In rest am dat un tur pe majoritatea partiile din statiune.
Partea care e mai putin incitanta, sau chiar ridicola, este ca altitudinea maxima din statiune este pe la vreo 810m !! iar partiile pe care am fost nu depaseau denivelarea de 100m !!!

In rest am skiat cam 5h30 incontinuu si chiar am simtit ca ne-am dat intr-o zi adevarata de iarna cu copacii incarcati de zapada si temperaturi uneori de -10 grade.
Pozele sunt putine ca ne-am dat cat de mult am putut.

 

 

 

 

Grosser Feldberg, iarna

Sambata trecuta eram decis sa merg la ski. S-a pus sa ninga, ceea ce ar fi trebuit sa fie o veste buna. In Germania insa daca se pun peste 5cm de zapada este panica nationala. Lumea isi face provizii ca pentru apocalipsa si se ascunde in casa. Dezapezirea e o notiune care nu exista in vocabularul nemtilor, este prevazut ca iarna nu ninge ! Sa iesi pe sosea este o aventura nerecomandata celor slabi de inima. Eu si Florin ne-am trait portia de senzatii tari pe autostrazile din Germania in saptamaniile trecute asa ca decizia a fost rapida si unanima: 150km pana la statiunea de ski sunt la capatul lumii, asa ca alegem se facem 20km pana la dealul ce domina regiunea Frankfurtului (adica Taunus).
Iata-ne porniti intr-o tura de aproape 20km pe jos si vreo 900m denivelare care ne-a luat intreaga zi.
Ningea frumos, copacii erau incarcati de zapada, iar in zona varfului Grosser Feldberg de aproape 900m inaltime era plin de lume iesita la sanius. A fost o zi frumoasa de iarna, cu termometrul aratand cam -10 grade. Nu am regretat nici un moment ziua de ski ratata, mai ales ca aveam sa recuperam a doua zi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bucin 2010

Revelionul 2010 l-am petrecut ca si acum 2 ani langa pasul Bucin, in apropiere de Sovata. Este un loc superb, izolat de lume intr-o poiana enorma in mijlocul padurii. Exista si o partie de ski de care am profitat de data aceasta doar o zi caci s-a pornit sa ploua. A fost o incheiere trista si foarte reprezentativa pentru anul 2009. Un an in care m-a plouat in continuu, am prins un singur w.e. cu soare din vara si pana la sfarsitul anului. Vremea mi-a zadarnicit toate planurile de calatorie si ture prin munti. In plus fiecare zi locuita in Germania este pentru mine o zi pierduta din viatza. Si in 2009 s-au starns 8 luni...

Cand am ajuns ningea vesel:

Peste doua zile insa arata cam asa:

 

Noroc ca ne-am veselit in jurul focului:

 

 

Peisaj aproape primavatatec:

 

 

Foarte multi ursi prin zona, ma gandesc sa deschid o expozitie cu urme de laba de urs :))

 

 

Inca o data: La multi ani 2010 !