Din nou pe Rinul de mijloc

De data aceasta am pornit in explorarea malului drept al Rinului, tot in celebrul defileu din zona sa mijlocie, inclus pe buna dreptate in parimoniul mondial UNESCO.

La targul de Craciun:

 

Satul foarte turistic Rudesheim cu celebra strada a vinului Drosselgasse:

 

 

 

Lapona Enigel si un carton pe care scrie garantia 2 euro:

 

O versiune locala a Manneke Pis:

 

Glob pictat de mana, in functie de marime pretul unuia poate depasi chiar 100 euro !

 

Un loc "romantic":

Celebrele vii de pe malul Rinului:

 

 

Vedere spre locul Lorelei, unde Rinul este cel ma ingust, si unde multe vapoare au esuat din cauza stanciilor ascunse sub apa.

 

 

Celebra statuie reperezentand sirena Lorelei, aflata pe o peninsula, inconjurata de apele Rinului.

 

Plimbarea a continuat cu o vizita la unul din cele mai bine conservate castele de pe malul Rinului, si cu o scurta vizita la Koblenz. Stay tuned...

Bike, mud, mist

Acu o saptamana, pe vremea cand alta data mergeam la ski, de data asta am luat bicicleta in spinare, m-am suit in tren si am aterizat la Poiana Tapului.
Impreuna cu Bubulu am planuit o tura de jumate de zi, care din cauza zilei scurte s-a definitivat pe ruta Azuga - Valea Azugii - Valea Garcinuilui - Brasov.

Noroi cat cuprinde la urcare, pe valea Azugii, ne afundam neincetat in pasta neagra de pe drum, circulatia destul de intensa pe vale a deteriorat drumul. Pe coborare ne-a prins noaptea si in plus o ceatza deasa si rece. Parca faceam speologie cu bicicletele, frontalele noastre abia bateau 2-3 metrii. O coborare care ziua ne lua 10 minute noaptea ne-a luat aproape o ora, desi drumul la vale a fost impecabil. A fost refacut de cand fusesem ultima data pe acolo. La un moment dat era sa ne facem afis intr-o bariera lasata in mijlocul drumului, noroc ca avem frane bune pe mountainbikeuri.
Am zarit cu bucurie primile luminite, semn ca ajungeam in civilizatie, adica in Garcini ! :)))))
Normal ca prin sat am rulat la viteza maxima, prin bezna si mocirla, am iesit la asfalt ca niste oameni de noroi. Ne-am oprit la drumul principal sa dam jos un strat de tencuiala de pe noi, prilej cu care ne-am intalnit cu Garcea, care veghea vigilent asupra orasului, doar mai erau putine ore pana la alegeri...

 

Wasserkuppe

Wasserkuppe cu cei 950m ai sai este cel mai inalt munte din landul Hesse, unde este situat si Frankfurt.
Cu platoul intins din zona varfului Wasserkuppe este locul unde s-a nascut planorismul in Germania, iar mai recent deltaplanul, parapanta sau kite-ul.
Duminica trecuta am prins vreo 10-15 cm de zapada proaspat cazuta, un fig muscator, probabil -10 grade pe alocuri, iar ca bonus am avut ceva reprizs de soare. Cele cateva teleskiuri din zona il fac o zona de luat in seama pentru sporturile de iarna, fiind situat la doar 120 km de Frankfurt.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bike in jurul Branului

Am profitat acu 3 saptamani de w.e. frumos pentru a mai face inca o tura de bike. Oboseala din timpul saptamanii si soarele care la pranz era destul de puternic cat sa stam in tricou a facut sa pedalam putin si sa ne odihnim cat de mult se putea. Am urcat din Zarnesti la Magura, apoi la Pestera si apoi am coborat spre Moieciu si am urcat in Simon. Ne-am intors la tren in Zarnesti, prin Predelut. Ca in fiecare an am revenit in locurile stiute, pentru a observa viata din satele de munte si invazia lor de cate vile cu cat mai multe etaje... Am ajuns la o luna dupa ce copacii s-au scuturat, ratand astfel perioada cea mai fotogenica, din cauza vremii care nu prea a tinut atunci cu mine. Altadata zapada era la rendez-vous pentru primele imagini de iarna, acuma doar iarba uscata alcatuia peisajul din jur.

 

 

 

 

vf. Baiului prin Piscul Cainelui

Acum o saptamana s-a intamplat ceva extraordinar: am avut un weekend cu doua zile frumoase la rand ! Ultima data mi se intamplase asta vara, cand m-am dus expres pt. a vedea soarele, tocmai pana pe Coasta de Azur !
Asa ca sambata am profitat sa dau un mountaibike in regiunea Bran, iar duminica am ales un intinerar insorit, in muntii Baiului. Am urcat din Sinaia pe Piscul Cainelui, apoi pe creasta, Baiul Mare si pe innoptate am coborat pe Zamora, drumul pe care l-am strabatut pe bike de mai multe ori anul trecut.

Cabana Piscul Cainelul este o vila privata acuma. Atat de privata incat si-au permis sa modifice si poteca marcata, care inainte mergea frumos pe o muchie, iar acuma urca super pieptis prin padure ! Daca nu ai tractiune 4*4 la purtator nici ca mai urci, prin covorul de frunze care ascunde un strat de pamant/noroi dedesubt.